Un anunț de concurs pentru ocuparea a mai multe poziții în administrația locală din Brașovul anului 1896 publicat în Gazeta Transilvaniei dezvăluie cum era organizată obștea în acele vremuri.
Conform anunțului de „angajare”, primarul avea cel mai mare salariu, dar nu era ales de cetățeni. În schimb, trebuia să dovedească „qualificațiunile prescrise de lege și ordinațiuni”, adică să dovedească faptul că este o persoană calificată, conform legilor de atunci.
Cei care lucrau cu bani – casierul, controlorul, colectorul de dare și controlorul de dare (dări = ANAF-ul de astăzi) trebuiau să vină de acasă cu jumătate din câștigul anual drept garanție financiară. Deși salariul colectorului și controlorului de dări era mai mic decât al inginerului sau al forestierului, aceștia erau numiți pe viață în pozițiile respective.
