Trecutul neclar al lui Iuliu Bodola pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial se aseamănă cu cel al lui Francisc Ronay, prezentat în documente de la Arhiva Națională drept participant activ la exterminarea evreilor în ghetoul din Oradea, în ’44.
„În Oradea sunt de notorietate legendele despre colaboraționismul lui Iuliu Bodola în aceeași perioadă cu Ronay. Se pare că el a și fost închis o perioadă pentru că ar fi lucrat în slujba naziștilor” e una dintre frazele șocante rostite de o sursă GSP.
Vreme de cinci decenii golgeterul absolut al „naționalei” României, cu 30 de goluri, depășit doar de Hagi și Mutu (câte 35), Bodola a făcut carieră la CAO și Venus, dar a ales să se întoarcă la Oradea în ’40, când orașul intrase sub stăpânirea Ungariei horthyste, după Dictatul de la Viena.
În 1946, Bodola, născut în 1912 la Brașov, a plecat definitiv la Budapesta, de unde nu s-a mai întors niciodată în România, până la decesul din 1993, la 81 de ani.
Iuliu Bodola, „reținut pentru delicte fasciste”
La scurt timp după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, jurnalele orădene ofereau însă detalii punctuale despre activitatea tulbure a lui Bodola pe timpul conflagrației. Bunăoară, cotidianul Crișana cita în 2013 ample pasaje dintr-un articol despre Bodola, publicat pe 16 februarie 1945 de ziarul „Viața Nouă” din Oradea: „Pentru delicte fasciste a fost reţinut cunoscutul fotbalist Iuliu Bodola de la CAO. A fost în serviciul Gestapoului, a denunţat mai multe persoane pentru a-şi însuşi averea acestora.
Din casa unei întreprinderi la care a fost câteva zile angajat ca conducător, şi-a însuşit o sumă mare de bani. După eliberare (eliberarea Oradei de trupele fasciste pe 12 octombrie 1944 – n.r.), a fugit şi s-a ascuns la Cluj, dar la adresa poliţiei din Oradea – poliţia din Cluj-Napoca a dat de urma sa şi l-a reţinut. Bodola este deţinut în arestul poliţiei din Oradea unde aşteaptă dezbaterea cauzei sale”.
„Salvat de amnistia generală din ’45”
Tot cotidianul Crișana interpreta mai departe contextul:
„Cel mai probabil, fotbalistul a primit pedeapsa minimă, beneficiind în aprilie 1945 de un decret de amnistie generală, iniţiat de Ministrul Justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu. Decretul semnat de regele Mihai I a fost dat ca o măsură de clemenţă cu ocazia reinstalării autorităţii româneşti în Ardealul de Nord, în primăvara aceluiaşi an. Relevant este şi faptul că la meciul amical dintre Ungaria şi România, 7-2, disputat pe 30 septembrie 1945 la Budapesta, internaţionalul Bodola nu apare în niciuna dintre formaţii”
– cotidianul Crișana
Acuzat că „îi dădea jos de pe trotuar pe evrei”
În plus, ziarul Nepkarat (nr. 54/1945) prezenta depoziția lui Filip Rosenberg, proprietar evreu al fabricii de încălţăminte „Eterna”. Acesta pretindea că a fost terorizat de poliţia pronazistă pentru a-l trece pe Bodola printre asociații la întreprindere. Finalmente, cu sprijinul autorităților maghiare ocupante, fotbalistul ar fi intrat în posesia întregii afaceri. Deportați, soţii Rosenberg s-au numărat ulterior printre puținii evrei orădeni întorși acasă la sfârşitul războiului.
Apărea și declarația unei vecine a familiei Rosenberg: „Când au venit nemţii, în 1944, domnul Bodola era în serviciul Gestapoului. De altfel, sportivul a fost auzit spunând cuvinte injurioase la adresa lui Churchill şi Stalin”.
Iar Szanto Szandor, de la CAO, completa tabloul: „Încă din 1943, pe timpul camuflajului, numitul Bodola s-a manifestat în public împotriva evreilor, pe care îi dădea jos de pe trotuar”. Gazeta Sporturilor din 21 ianuarie 1946 lansa o ipoteză suplimentară: „Suntem informaţi că şi presa de la Budapesta se ocupă de cazul Bodola, care ar fi dat pe mîna Gestapoului mai mulţi sportivi unguri”.
De altfel, și traseul sportiv al lui Bodola e suspect: el a jucat pentru România numai în perioada 1931-1939 (48 meciuri/30 goluri), iar în intervalul 1940-1948 a îmbrăcat tricoul „naționalei” maghiare (13 m/4 g). Peste ani, n-au apărut însă nici un fel de documente care să facă lumină asupra activităților extrasportive ale lui Bodola, mențiunile din presă fiind, deocamdată, unicele repere ale unui trecut încețoșat.
