Modificările la Codul penal ce vizează situația condamnaților care fug din țară pentru a scăpa de executarea pedepselor și care riscă, începând de ieri, o pedeapsă suplimentară cu închisoarea pentru evadare, au trecut de Parlament spre final de 2023. Legea 19/2025, ce se aplică începând de ieri, completează Codul penal la infracțiunea de evadare cu o situație destul de des întâlnită în ultimii ani în rândul unor condamnați care au fugit din țară pentru a evita executarea pedepselor privative de libertate:
„Se consideră evadare și fapta persoanei condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii de a nu se prezenta la organul de poliție în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei în termen de 7 zile de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care sa dispus executarea pedepsei”.
Astfel, cei care nu se predau în șapte zile de la hotărârea definitivă de condamnare nu vor face altceva decât „să-și mai procure” o perioadă în plus la pedeapsa pe care trebuie să o execute – pedeapsa aplicată pentru evadare se adaugă la cea rămasă neexecutată la data evadării.
„În cazul hotărârilor care au rămas definitive anterior intrării în vigoare a prezentei legi, termenul de 7 zile (…) curge de la data intrării în vigoare a prezentei legi”, respectiv din 17 martie 2025, mai prevede legea recent, rezolvând astfel situația condamnaților care au fugit până acum.
Structurile Ministerului Afacerilor Interne care pun în executare ordinul de dare în urmărire la expirarea termenului amintit trebuie să sesizeze organele de urmărire penală competente să efectueze urmărirea penală cu privire la infracțiunea de evadare.
„Evadarea din starea legală de reţinere sau de deţinere se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Când evadarea este săvârşită prin folosire de violenţe sau arme, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Se consideră evadare: a) neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deţinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate; b) părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul locului de deţinere; c) încălcarea de către persoana aflată în arest la domiciliu a obligaţiei de a nu părăsi imobilul ori nerespectarea de către aceasta a itinerariului sau condiţiilor de deplasare, stabilite potrivit legii.
Se consideră evadare şi fapta persoanei condamnată la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii de a nu se prezenta la organul de poliţie în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei în termen de 7 zile de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a dispus executarea pedepsei”, prevede legea.
