Cetatea Prejmer, care adăposteşte și Biserica Evanghelică Săsească Fortificată din localitate, este una dintre cele mai bine păstrate fortificaţii din Europa, dar şi cel mai vechi monument istoric din județul Braşov, fiind înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Se află în comuna care îi poartă numele, Prejmer, la 15 minute de orașul Brașov
Cavalerii teutoni, locuitorii așezării, la origine șasi, au construit zidurile Cetății Țărănești în anul 1218. Începând cu anul 1421, după prima invazie a turcilor în Transilvania, a început consolidarea fortificațiilor cetății Prejmer. Ea are forma unui cerc care înconjoară Biserica Evanghelică, zidurile ajungând la 12 metri înălțime și de 3-4 metri grosime. Aceasta a fost atacată de nu mai puțin de 50 de ori de către turci.
Singurul obiectiv turistic din România cu trei stele Michelin
În Ghidul Verde Michelin destinat turismului, Cetatea Prejmer este singurul obiectiv turistic din România care a primit trei stele. Biserica Neagră a mai primit două stele, aceeași distincție având-o și capitala țării noastre.
Cetatea Prejmer este cea mai veche biserică fortificată din Țara Bârsei. Aceasta adăpostește unul dintre cele mai vechi altare din Transilvania, care a fost pictat în secolul al XV-lea. Una dintre atracțiile unicat de aici este tocmai stuparul de 274 de cămăruțe, câte una pentru fiecare familie din sat. Numărul încăperilor este același cu cel al casei, din acest motiv toate sunt numerotate.
Drumul Străjii pe lângă zidurile cetății este foarte bine păstrat, în timp ce acesta nu se mai regăsește în cazul altor fortificații. De asemenea, Orga Morții este practic o scândură cu cinci puști pe o parte și cinci pe cealaltă, care se rotea și devenea o adevărată mitralieră.
Cetatea Prejmer este printre puținele obiective turistice care nu au fost distruse de comuniști. Statul român a semnat o investiție de 18 milioane de lei pentru restaurarea ei, între 1960 și 1973. Aceasta aparție Fundației Șașilor Transilvăneni din 1992.
Poarta de fier „știrbă” și „odaia împăcării”
La una dintre invaziile barbare, legenda spune că un tătar a fost lovit în cap de „dintele” unei porți de fier, și a sfârșit prin a-l rupe din cauza durității craniului său. Astfel se explică existența unei porți de fier „știrbe” din interiorul cetății.
O altă legendă spune că, în cazul în care un cuplu se certa, cei doi erau pedepsiți să locuiască mai mult timp în „odaia împăcării”. Aceștia erau obligați să supraviețuiască cu un singur tacâm și un singur blid. Acest tip de „condamnare” ducea inevitabil la împăcarea soților.
Un comentariu
Noroc ca se ocupa familiile sasilor plecati in Germania, de acest obiectiv, ca daca era la mana rumânilor, praful se alegea de cetate. Rumânii nu au lasat nimic in urma, pt ca nu au construit nimic. Ai iesit din bordeie la sfârșitul secolului XIX, iobagii.