În acest an, Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă” din Brașov împlinește 156 de ani de existență. Potrivit profesorului de istorie, Valentin Bodea, colegiul a fost înființat în 1869 ca școală reală inferioară în cadrul „Școalelor centrale romane greco-ortodoxe din Brașov”, conservând o veche tradiție a deschiderilor spre modernitate în învațământul românesc. Profilul i-a fost proiectat de ctitorul său, dr. Ioan Meșotă, care i-a stabilit menirea de a pregăti, împreună cu școala comercială, tineri români pentru activitățile economice si practice.
Istoricul Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă
„În toamna anului 1919, după Marea Unire, școală reală română a fost unită cu școală reală maghiară (înființată în anul 1881) pentru a formă liceul real de stat cu opt clase, purtând denumirea de <<Dr. Ioan Mesota>>. Între anii 1919-1948 liceul a funcționat în clădirea fostei școli reale maghiare (astăzi corpul „T” al Universității „Transilvania”). Era etapă în care a dobândit faima de școală de elită, a cărei absolvire constituia un adevărat certificat de reușită în viață și un pas sigur spre învățământul superior.
Profesorii, atent selecționați, erau excelent pregătiți și experimentați, purtând, în marea lor majoritate, titlul de doctor, fiind adevărați oameni de știință în domeniile lor, ceea ce le conferea prestigiu și respect în comunitatea Brașovului vremii. Ei au imprimat liceului rigoare, ceea ce însemna înalt nivel științific și pedagogic de predare și îndrumare, de învățare intensivă și lucru individual, de verificare continuă și exigență maximă, de sprijin dat elevilor privind colaborarea la publicățiile <<Exactă>> și <<Revista matematică>>. Normele de conduită prevedeau nu numai disciplină strictă în școală și comportamentul respectuos în familie și în societate, ci și atitudini corecte în câmpul de relații, cum ar fi: respectul arătat profesorilor și personalului liceului sau oamenilor în vârstă, salutul adresat de elevii din cursul inferior celor din cursul superior s.a.m.d. Asemenea pretenții și norme, devenite de notorietate, nu au împiedicat vreodată concurență pentru a întră în liceu. Cei admiși se arătau mândri să și le însușească, să îmbrace uniformă bleumarin și chipiul cu bandă portocalie, să învețe imnul liceului, să participe la botezul bobocilor și la alte evenimente mesotiste tradiționale. De fapt, viața în liceu însemna și manifestări culturale, spectacole, maialuri, turism, întreceri sportive, seri de dans etc. Excursiile prilejuiau întâlnirile cu <<șagunistii>>, iar serile de dans cu liceenele de la <<Principesa Elena>>. Desigur, nu au lipsit greșelile și eșecurile, ca și abaterile, glumele, farsele, poreclele date profesorilor, unele excentricități specifice vârstei. Nu au lipsit nici înțelegerea, toleranță și chiar complicitatea unor profesori și pedagogi. Spre exemplu, atunci când elevii mergeau individual la cinematograf.
Caracteristica liceului era însă atitudinea pozitivă și solidaritatea în bine, formând ceea ce s-a numit …spirit mesotist… Spiritul mesotist a format valoarea cumulativă care s-a preluat și în etapă începută în anul 1957 (după o întrerupere de nouă ani, determinată de desfințarea liceului prin legea învățământului din 3 august 1948). A fost o mare șansă ca nouă conducere, având alături vechi mesotisti, a aplicat același principiu câștigător al selecției riguroase, pe baza de concurs, a cadrelor didactice și a elevilor. La fel și aplicarea acelorași norme școlare esențiale, chiar dacă vremurile, legile și condițiile politice s-au schimbat radical. Așezat într-o nouă clădire, reprimînd vechea denumire de <<Dr. Ioan Mesota>> sub care s-a consacrat, liceul a reintrat cu succes în conștiința publică, în aprecierea și în preferințele părinților și elevilor. Calificativul de <<Bastilia>>, dat de elevi, sintetizează de fapt, chiar dacă printr-o metaforă, evident exagerată, adevărul plusului de pregătire, de exigență, de seriozitate și de eficientă a învățământului, fapt confirmat pe toate coordonatele: atmosfera, cuantificări, examene, olimpiade și concursuri școlare, admiteri în învățământul superior, precum și reușite în viață pe o plajă deosebit de largă de specializări practice, lucrative, științifice, cultural-spirituale, exercitate pe toate etajele de decizie și răspunderi, în țară și peste hotare.
Prestigiul recunoscut al liceului, devenit Colegiu Național, s-a reconfirmat și după anul 1990, chiar dacă nu s-a bucurat de un sprijin material substanțial, ca alte licee. Conducătorii săi au înțeles că trebuie să asigure o rațională împletire a tradițiilor valoroase cu innoirile paradigmatice și cu modernizările metodice și tehnico-informaționale cerute de noile orientări și aspirații ale învățământului românesc. S-a reconfirmat importantă principială și practică a transmiterii, pe filiera generațiilor, a spiritului de lucru și dăruire, a experienței pedagogice și a răspunderii profesionale- postulat formulat de însuși ctitorul dr. Ioan Mesota și urmat de toți directorii mari din istoria liceului. S-a relevat din nou că tradiția prestigiului pe treaptă de sus a elitei liceelor brașovene și din țară, stimulează orgoliul, ambiționează, mobilizează și angajează.
În toți acești cincisprezece ani nu s-a gestionat mediocritatea ci reușitele bune, foarte bune și excepționale la testări și examene, la olimpiade și concursuri școlare până la fazele naționale și pe plan internațional, precum și atitudinea pozitivă, comportamentul corect, năzuințele și orientările demne, creatoare și lucrative în viață. Pe de altă parte, s-a înțeles că masa de elevi nu poate fi apreciată invariabil ca omogenă, că instrucția și educația trebuie făcute în mod diferențiat. Semne ale unor modele importate, preluate fără discernământ și, uneori, în mod agresiv, se înregistrează și printre elevii de la <<Mesota>>, sub formă superficialității în pregătire, minimei rezistente la efort, descurcarii prin metode necinstite și nerespectării normelor de comportament, a preferinței pentru dezinteres și libertinism și chiar a gesturilor de recalcitranța și sfidare. Important este că, pe linia vechilor experiențe, asemenea manifestări sunt marginalizate și izolate neîntârziat, iar situația este ținută sub control chiar în interiorul claselor de elevi. Ca urmare, nu au apărut <<cazuri>> și fenomene neavenite la nivelul colegiului.
Este acesta o stare de constrângere, de limitare a drepturilor tinerilor? Unii ar putea răspunde afirmativ. Ar însemna, însă, a uita că suntem într-o școală, că tinerii noștri sunt elevi și că menirea învățământului este de a formă oameni corecți și bine pregătiți pentru o societate dreaptă și o viață bună și liniștită, o societate cu chip european. Nu <<lehamitea>>, <<saturatia>> sau chiulul, afișate uneori, dau imaginea școlii și <<culoarea>> vieții de licean, ci atașamentul și respectul față de școală în care elevii învață. Acest adevăr este ilustrat, mai mult decât orice, de lacrimile cu care elevii mesotisti se despart de colegi și de școală lor, de nerăbdarea și emoția de a reveni în curtea școlii, ca absolvenți, la festivitățile de deschidere a noului an de învățământ, ca și de declarațiile nostalgice și pline de sinceră gratitudine pe care le fac la întâlnirile aniversare ale absolvirii. Și nu numai. Nici o etapă a vieții nu este mai frumoasă și mai regretată ca aceea de elev… ”, a notat profesorul de istorie Valentin Bodea.
Cine a fost dr. Ioan Meșotă
Ioan G. Meșotă a fost un profesor român, „unul dintre cei mai distinși profesori din Brașov”, cum îl caracteriza Corneliu Diaconovich în a sa Enciclopedie Română.
Născut la Dârste, Ioan Meșotă a fost un produs al gimnaziului inferior românesc și al celui superior german din Brașov, urmându-și apoi studiile la universitățile din Viena și din Bonn, unde și-a luat doctoratul în filozofie. Din anul 1861 a activat ca profesor la gimnaziul superior românesc brașovean, nou înființat.
În toamna anului 1869, alături de gimnaziu s-au deschis două noi școli afiliate de trei ani: una reala („Realschule”) și una comercială, iar dr. Ioan Meșotă care devenise din vara anului 1869 director adjunct, a preluat conducerea celor trei școli, reunite sub denumirea de „Școalele Centrale Române greco-ortodoxe din Brașov”, în calitate de director, funcție pe care a îndeplinit-o cu strălucire până la moartea sa prematură în anul 1878.
Lui i se datorează așezarea definitivă a învățământului românesc brașovean, inclusiv a celui real, pe calea modernității. A fost autor de manuale de istorie și de geografie, care au fost utilizate, o perioada apreciabilă, și în Vechiul Regat. A fost cel mai important animator al culturii românești brașovene din deceniile șapte și opt ale secolului al XIX-lea.
Moment de sărbătoare pentru Colegiu în 2025
Serbarea dedicată împlinirii a 156 de ani de existență a Colegiului va avea loc în 30 ianuarie, la Aula Universității Transilvania, începând cu ora 10.00.
Un comentariu
Noi, șaguniștii îi porecliserăm BISCUIȚI dupa culoarea de fond a emblemei!
Denumirea de BASTILIA a inceput în timpul directoratului profesorului Valentin Georgescu.