În deceniile de sfârșit de secol XIX și de început de secol XX, o parte din populația feminină din Transilvania lua drumul Brașovului sau al Bucureștiului pentru un trai mai bun. Femei tinere, uneori chiar adolescente, se angajau servitoare în casele brașovenilor sau ale bucureștenilor mai înstăriți, fiindu-le apreciate, printre altele, hărnicia, corectitudinea, devotamentul și, în multe cazuri, educația, nota brașoveanul Sextil Pușcariu în cartea „Brașovul de altădată”, potrivit reprezentanților Muzeului de Etnografie Brașov.
„Dacă în București devenise o modă să ai o angajată din Ardeal pentru treburile casnice, în Brașov, așa cum scrie Sextil Pușcariu în lucrarea „Brașovul de altădată”, „ciucanele” (tinerele din Miercurea Ciuc și din alte zone ale secuimii) erau la mare căutare. Ciucanele se angajau cu anul, primind în schimb 20 de florini și o pereche de cizme, ne spune autorul brașovean, care amintește și de examenul pe care trebuiau să-l treacă tinerele secuiene care doreau să devină slujnice în casa bunicii lui. Și anume, bunica îi punea aspirantei înainte farfuria cu mâncare, iar dacă mânca încet și proptită în cot, n-o angaja, căci era semn că e leneșă. Pe la finele lui mai sau începutul lui iunie, după cum cădeau Rusaliile, veneau la Brașov mamele ciucanelor să-și vadă fiicele care slujeau în oraș și le aduceau covrigi de Ciuc frământați cu borviz (apă minerală).
În aceeași perioadă, tinere din Transilvania, românce, maghiare și săsoaice, își căutau o soartă mai bună la București. Plecate mai ales de la sat și ajunse în orașul-capitală, viața li se părea femeilor mult mai frumoasă și cu mai multe oportunități. Pe lângă salariu, tinerele primeau găzduire, masă și haine frumoase, în schimb ele făceau curățenie, mâncare, spălau rufe și aveau grijă de copii.
În zilele libere, în plimbările lor prin București, nu de puține ori tinerele se opreau și la un atelier fotografic. Se înfățișau în fotografii cât mai frumos îmbrăcate, în haine elegante de oraș și cu o atitudine încrezătoare”, potrivit aceleași surse.