Sașii o numesc Marienburg sau Cetatea Sfintei Maria, devenită Cetatea Feldioara. Aceasta se ȋnalţă impunătoare pe malul Oltului, la numai 20 de kilometri de Brașov, pe drumul spre Sighișoara. Este unul dintre popasurile care se fac, în ultimii ani, în circuitele culturale din această zonă. După reabilitarea cetăților Râșnov și Rupea, Feldioara a completat frumosul circuit al obiectivelor medievale din Transilvania, din 2018. Aici se organizează evenimente, atât bisericești, cât și laice, în colaborare cu biserica medievală fortificată din vecinătate, iar concertele de la cetate au început să atragă mai ales sașii din județul Brașov.
Biserica fortificată de la Feldioara este și una dintre cele în care se mai cântă la orgă, singura rămasă în această zonă, după ce s-a prăbușit cea de la Rotbav. Cu aceste puncte de atracție, Feldioara a renăscut, după mult timp de absență din preferințele turiștilor, iar în viitorul apropiat poate deveni la fel de cunoscută și căutată ca și celelalte cetăți transilvane.
Restaurarea cetății, desfășurată ȋn perioada 2013-2017, a salvat resturile de ziduri care supravieţuiseră ultimelor sute de ani de părăsire și i-a redat ȋnfăţișarea avută ȋn secolul al XVII-lea.
Poziţia strategică, cu vizibilitate asupra unui ţinut ȋntins, și avantajele naturale au făcut acest loc atractiv din preistorie. Platoul pe care se ȋnalţă cetatea a dezvăluit ȋn decursul cercetărilor arheologice vestigii de locuire din cele mai vechi timpuri – neolitic, epoca bronzului, perioada dacică și cea romană, dar mai ales Evul Mediu.
Mai ȋntȃi, a fost o cetate de pămȃnt, ȋntărită probabil cu palisade, așa cum au găsit-o cuceritorii unguri ȋn primele secole ale mileniului al doilea. Așa au denumit-o: “Földvár” (cetate de pamant). Coloniștii germani aduși de regii Ungariei și Cavalerii Teutoni i-au spus „Cetatea Sfintei Maria” – Marienburg. Nu știm cum se chema ȋnainte, dar ȋn limba romȃnă s-a păstrat denumirea derivată din maghiară – Feldioara.
Ȋn evul mediu, Feldioara a fost una dintre cele mai importante așezări din regiune – Scaun de Judecată şi mai târziu târg liber, fapt mărturisit de monumentele istorice repuse azi în valoare şi deschise, ȋncepȃnd cu Cetatea, către cei dornici să le descopere! Așezarea medievală a fost ȋnfiinţată de coloniştii saşi ȋn partea a doua a secolului al XII-lea, iar ȋn perioada 1211–1225 Feldioara devine reşedinţa cavalerilor teutoni care au stăpȃnit Ţara Bȃrsei. Venind dinspre răsărit, unde luase parte la cruciade, Ordinul Teuton a fost instalat ȋn Ţara Bȃrsei de către regele Ungariei Andrei al II-lea care ȋși propunea astfel să oprească incursiunile cumanilor. Ordin militar monahal de origine germană, teutonii erau renumiţi pentru sobrietate şi seriozitate. Deoarece păstrau doliu pentru creştinii căzuţi în luptele cu musulmanii, ei aveau ca însemn heraldic crucea neagră pe fond alb.
Din secolul al XIII-lea datează şi cea mai veche etapă de construcţie a cetăţii, atribuita teutonilor. De-a lungul secolelor, cetatea a suferit distrugeri și refaceri succesive, pierzȃndu-și la un moment dat rolul militar și devenind loc de păstrare a alimentelor și de organizare a diferitelor evenimente ale comunităţii săseşti.
Cetatea a fost distrusă în anul 1430, de turci, dar și de Vlad Țepeș, în campania din 1457, locuitorii refăcând-o în același an. Zidul de incintă din partea de sud a fost probabil distrus după bătălia de la Feldioara de oștile lui Petru Rareș prin vornicul Nicoară Grozav. Pe zidăria turnului dinspre nord există scrijelit anul 1657, dar nu se știe dacă inscripția este datorată construirii turnului sau a unei renovări.
Cetatea Feldioara este monument istoric naţional clasa A, fiind printre cele mai importante fortificaţii medievale săseşti din Transilvania de Sud. Proiectul de restaurare a început în anul 2012, an în care s-au întocmit studiile de fezabilitate și de proiectare a lucrărilor. S-au restaurat zidurile de incintă și cele patru turnuri, precum și zidul Zwinger de protecție. Fortificațiile inițiale, de pe vremea teutonilor, au fost conservate în întregime. Prin marcarea la nivelul solului, în curtea interioară s-au pus în valoare resturile capelei și a mănăstirii cisterciene. S-a reconstruit fântâna și s-a amenajat o zonă de belvedere asupra Țării Bârsei, aflată pe zidul de strajă. A urmat reconstrucția prin folosirea de lemn şi cărămidă – făcute la comandă la fabrica din Sighișoara pe modelul celei din care fuseseră ridicate zidurile Cetății, piatră și învelitori din țigle ceramice. În ansamblul său, proiectul a urmărit aducerea în actualitate a formei pe care cetatea a avut-o în secolul al XVII-lea, atunci când cetatea a fost tencuită.