Szczyrk, cea mai mare staţiune de schi din Polonia, pe care, cel puţin la prima vedere, am asemănat-o cu Poiana Braşov, a găsit formula de succes în turism: îşi păstrează tradiţiile, respectă natura, dar aduce şi modernul şi adrenalina în acelaşi loc. La această reţetă se mai adaugă şi puţină gastronomie, un strop de distracţie, dar şi ceva linişte. Rezultatul e pentru toată lumea, pasionaţi de sporturi, de relaxare, de natură sau gastronomie. Doar celor care nu vor să o descopere, staţiunea nu li se va dezvălui.
Mereu am tendinţa de a compara locurile în care ajung cu ceea ce ştiu deja. Nu ştiu dacă din cauza faptului că am văzut prea puţine destinaţii din lumea asta sau pentru că aş vrea să creez o competiţie între locul în care ajung şi cel pe care îl ştiu deja.
Se mai spune că suntem legaţi de pământul nostru natal. Nu ştiu dacă teoria pământului sacru mi se potriveşte însă. Cred, mai degrabă, că lumea asta e atât de mare, încât e aproape imposibil ca între două locuri să nu existe şi similarităţi. De multe ori, asemănările nici nu le identific intenţionat, cumva răsar în mintea mea, de parcă acea comparaţie era gata pregătită să se arate.
La fel mi s-a întâmplat cu Szczyrk (pronunţia e grea, nu vă faceţi griji cu ea, învăţaţi exact ce şi cum când ajungeţi acolo) din Polonia şi Poiana Braşov din România. Sigur, numele nu se aseamănă deloc, iar denumirea staţiunii poloneze e greu de pronunţat chiar şi de către unii localnici, care sper să nu mă fi minţit ca să nu mă simt prost că nu pot desluşi pronunţia unui cuvânt fără nicio vocală.
Citiți mai multe detalii, pe zf.ro.
