Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române și teolog prestigios, demontează multe dintre afirmațiile despre credinţă şi rugăciune făcute de-a lungul timpului de Călin Georgescu, candidat la Preşedinţia României.
Pe pagina personală de socializare, sub titlul „Razne sapienţiale de „cler şi popor” seducătoare”, Bănescu oferă „răspunsuri ludic-minimaliste”.
Călin Georgescu afirmă: „Rugăciunile din Carpaţi sunt cele mai puternice, fiind aproape de cer.”
Vasile Bănescu comentează: „Rugăciunile oamenilor, indiferent la ce altitudine se roagă, ajung împreună la Cerul care e pretutindeni la fel de aproape de omul rugător”.
Georgescu afirmă: „Rugăciunea este cea mai pură formă de rezistenţă împotriva manipulării globale.”
Vasile Bănescu comentează: Rugăciunea este o formă de rezistenţă la asalturile manipulatoare ale diavolului care nu se roagă. Ea e expresia credinţei realiste, nu a luptei cu imaginarul şi vagul.
Georgescu afirmă: „Credinţa colectivă a românilor poate schimba cursul istoriei.”
Vasile Bănescu comentează: Creştinismul e personalist, nu colectivist. Rugăciunea nu e niciodată etnică şi colectivă, ci personală. Ea nu poate schimba decât persoana care se roagă, nu istoria şi umanitatea.
Georgescu afirmă: „România este un sanctuar care protejează esenţa umană de influenţele externe.”
Vasile Bănescu comentează: România este o ţară sud-est europeană care fără ajutor extern nu s-ar mai putea proteja pe ea însăşi de anumite influenţe şi agresiuni de la Răsărit.
Georgescu afirmă: „Pădurile din Carpaţi sunt martorii eterni ai rădăcinilor spirituale ale umanităţii.”
Vasile Bănescu comentează: Pădurile din Carpaţi au apărut după formarea Carpaţilor şi nu au calitatea de martor decât în ceea ce le priveşte propriile rădăcini înfipte în pământ. Umanitatea şi spiritualitatea ei nu sunt forestiere.
Georgescu afirmă: „Rugăciunea este calea prin care putem schimba energia întunecată a lumii.”
Vasile Bănescu comentează: Lumea creată de Dumnezeu nu poate fi străbătută maniheic şi gnostic de o energie întunecată, ci doar de raţiunile pline de sens ale Raţiunii creatoare.
Georgescu afirmă: „Fiecare rugăciune făcută în România hrăneşte energiile universale ale luminii.”
Vasile Bănescu comentează: Rugăciunea este expresia credinţei conştiente de realitatea dialogului cu Dumnezeu şi nu-l hrăneşte spiritual decât pe omul care se roagă. „Energiile universale ale luminii” străine de creştinism doar coboară din lumea vagului spre cea a nimicului.
Georgescu afirmă: „Hristos a înviat pentru ca poporul român să devină un far al lumii.”
Vasile Bănescu comentează: Iată cum eroarea bimilenară conform căreia Hristos ar fi înviat pentru mântuirea fiecărui om din lume a fost în sfârşit corectată:
Hristos a înviat, de fapt, pentru poporul (pre)român şi doar pentru el. „Farul Constanţa” nu este doar un nume de echipă, ci simbolul etnic suprem care luminează intermitent până la capătul lumii.
Georgescu afirmă: „Fiecare român are în el o scânteie divină care poate aprinde lumina universală.”
Vasile Bănescu comentează: Spre deosebire de toţi oamenii din istoria trecută şi viitoare, creaţi de un meschin Demiurg, românii sunt singurii creaţi de Dumnezeu. De aceea sunt scânteietori şi înaintemergători ai luminii încă neaprinse, dar universală.
Georgescu afirmă: „Fiecare fir de iarbă din România are o semnificaţie sacră în echilibrul universal.”
Vasile Bănescu comentează: Aceleaşi „fire de iarbă” l-au inspirat pe însuşi Walt Whitman, chiar dacă acesta, din motive ce nu-i fac cinste, nu s-a declarat român. Firul de iarbă românesc este hieroglifa sacră a Universului.
Georgescu afirmă: „Neutralitatea este protecţia divină împotriva influenţelor malefice.”
Vasile Bănescu comentează: Neutralitatea faţă de rău este protecţia ortodoxistă asigurată maleficului şi influenţelor sale.
Georgescu afirmă: „România este locul unde divinitatea a decis să păstreze esenţa purităţii umane.”
Vasile Bănescu comentează: Divinitatea, deşi nu apreciază predestinarea, a decis, totuşi, din veşnicie ca România, veşnică şi ea, să fie „sticluţa” cu esenţa pură şi tare a umanităţii?
Georgescu afirmă: „Carpaţii nu sunt doar munţi, ci sanctuare ale energiilor divine.”
Vasile Bănescu comentează: Carpaţii, adevărate hangare ale dumnezeirii garate definitiv în România, sunt supra-apreciaţi ca munţi şi subestimaţi ca sanctuare ale energiilor divine necreate.
Georgescu, discurs în biserica penticostală
În 2022, Georgescu a ținut un discurs în fața membrilor Bisericii Penticostale Betania Jebel din Timișoara, unde, la un moment dat, a fost la un pas să spună TikTok, în loc de „pericopa evanghelică”. Candidatul independent la alegerile prezidențiale s-a declarat fericit că este alături de „frații și surorile” lui din comunitatea Metania Jebel din Timișoara. În acest moment, nu este clar dacă Georgescu este ortodox sau penticostal.
„Slăvit fie Domnul
Exprim fericirea și recunoștința mea pentru faptul că mă aflu aici la Jebel, la biserica penticostală a fraților și surorilor noastre. Să-i mulțumim Domnului în fiecare zi, pentru că el ne trezește în fiecare zi, să nu uităm acest lucru.
Și mi-a plăcut foarte mult ce am auzit aici, am rămas foarte impresionat. Mai ales că la unul dintre cântecele spre slava Domnului s-a spus, chiar dacă ar fi nori și furtună, în mine domnește Iisus. A venit vremea să conștientizăm că Hristos a înviat și așa va învia și neamul românesc, dar pentru asta trebuie să luptăm în fiecare clipă să fim conștienți, pentru că în fiecare clipă putem cădea.
Duminica a 20-a după rusalii, pericopa evanghelică este crucială pentru întreaga omenire, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos dă speranță celor fără de speranță. Astăzi. Și în mod special în aceste vremuri în care este atacată însăși condiția creației de către forțe globaliste occidentale degenerate. Și noi le le spunem exact cum ne-a învățat Domnul nostru Iisus Hristos: iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac.
Învierea tânărului din Nain și redarea lui mamei îndoliate prin cuvintele evanghelistului Luca nu au doar un sens apropiat, firesc, de a mângâia durerea unei mame. Ci au un sens adânc.”
3 comentarii
De aceea a fost eliberat din funcție dl Banescu, rugăciunea este și colectivă… Și-a expus prea mult părerile personale în ceea ce înseamnă biserică…
Vasile Bănescu a admis că binecuvântarea dată de Papă cuplurilor homosexuale ar fi „un pas pe calea toleranței”. Tot el afirma că „homosexualitatea era și pe vremea lui Hristos și era și înainte de Hristos”. Așa este, dar oare nu pentru acest păcat, ca și pentru altele asemănătoare, Dumnezeu a ars Sodoma si Gomora? Probabil este un admirator al acestor practici, dar să le țină pentru el.
Unele comentarii ale lui Bănescu sunt doar sofisme fiindcă presupune că Georgescu s-ar fi referit doar la poporul român. De fapt el nu spune nicăieri că alte popoare creștine nu ar avea astfel de calități.