Într-un material publicat în urmă cum puțin timp, Biz Brașov vă prezenta cu ce nume semnau protestatarii anticomuniști scrisorile „dușmănoase” trimise liderilor de partid. Anonimele (semnate cu nume false precum John Lennon, Popa Vasile sau Cadavrul Viu) prin care românii se plângeau de condițiile politice și economice din acea perioadă au dat multe bătăi de cap securiștilor, care încercau săi identifice și să-i pedepsească pe autori.
Astăzi vă prezentăm structura socială și educațională a celor care au avut curajul să se plângă de viața din comunism, conform Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Între 1948 și 1989, puțin peste 9.000 de români au avut curajul să-și exprime în scris nemulțumirile legate de privațiunile economice și politice impuse de regimul comunist. Dintre aceștia, 7.409 au fost bărbați și 1.620 au fost femei, se arată într-o cumunicare făcută de cercetătorii de la CNSAS:
„Pe lângă cei 60 de autori de înscrisuri din perioada 1948-1950, ponderea acestora cunoaşte următoarea evoluţie de-a lungul epocii comuniste: 1778 între 1950-1959, 2608 între 1960-1969, 2442 între 1970-1979 şi 2139 între 1980-1989. 7409 au fost bărbaţi, 1620 au fost femei.
În funcţie de mediul din care proveneau, 6.842 dintre autorii de înscrisuri erau din mediul urban, faţă de 2.161 din mediul rural. Numărul autorilor din mediul urban urmează evoluţia generală: 1.155 în anii ’50, ceva mai mulţi în anii ’60 (1.726), cei mai mulţi în anii ’70 (2.036) şi o oarecare scădere în anii ’80 (1.882). În schimb, în mediul rural cei mai mulţi autori erau identificaţi în anii ’50 şi ’60 (631, respectiv 881), pentru ca numărul lor să scadă în decadele următoare – 377 în anii ’70 şi 264 în anii ’80. Această situaţie poate fi explicată prin rezistenţa locuitorilor de la sate faţă de regimul comunist în general şi faţă de politica de colectivizare forţată în special. Pe măsură ce represiunea politică a lovit în rândul ţăranilor şi după finalizarea procesului de colectivizare, numărul autorilor de înscrisuri din mediul rural începe să scadă.
Majoritatea autorilor de „înscrisuri duşmănoase” erau absolvenţi de studii elementare – 4870, cărora li se adaugă încă 740 de absolvenţi ai şcolilor profesionale. Cu studii medii (liceu, şcoli de maiştri, studii postliceale, etc.) erau 2197, iar cu studii superioare 1198 de persoane. Precum se vede, cei cu studii medii şi elementare au fost mai dispuşi să-şi rişte libertatea.
În funcţie de ocupaţia menţionată în bazele de date ale Securităţii, situaţia autorilor de înscrisuri arată cam aşa:
204 de persoane în domeniul educaţiei de toate nivelurile; 255 de ingineri, subingineri, laboranţi şi cercetători; 68 de contabili şi economişti; 35 de persoane în domeniul justiţiei; 216 de funcţionari; 92 de persoane în domeniul medical.
338 de elevi şi 68 de studenţi. Dintre aceştia, 142 de elevi şi 31 de studenţi au adresat scrisori postului de radio „Europa Liberă”, prin care solicitau anumite piese muzicale în cadrul emisiunii „Metronom”.
940 erau agricultori; 2571 de pensionari; 390 – casnice; iar 398 sunt trecuţi în baza de date ca fără ocupaţie.
(…)Un număr însemnat de autori de înscrisuri – aproape 3.000 – făceau parte din „clasa muncitoare”, categoria care, conform ideologiei comuniste, constituia aliatul principal al regimului. Între aceştia se numărau 391 de muncitori, 183 de lăcătuşi, 146 de mecanici, 83 de zidari, 82 de electricieni, 81 de strungari, 106 şoferi, etc”, au dezvăluit cercetătorii CNSAS.
