Psihologii atrag atenția că telefoanele mobile inteligente ar trebui introduse treptat în viața copiilor, nu când sunt mici și mai ales de necesitate și nu ca distracție.
Atașamentul excesiv față de telefonul inteligent, reacțiile extreme atunci când acesta este îndepărtat, schimbările comportamentale, iritabilitatea, neliniștea, incapacitatea de a se concentra la școală în lipsa mobilului, tulburările de somn, schimbarea frecventă a mai multor device-uri, rețele și programe– mobil, tabletă, jocuri, scriere de mesaje, social networking – sunt tot atâtea semne care arată că un copil a ajuns dependent.
Copiii și tinerii au astăzi acces fără precedent la internet și la tehnologii inteligente, lucru care a devenit în egală măsură și o binefacere, dar și un blestem. Părinții au dificultăți din ce în ce mai mari în a restricționa utilizarea telefonului mobil al copiilor, după ce tot ei l-au folosit ca divertisment pentru cei mici.
Experiența unei mame
„Mi-am cumpărat primul meu smartphone la aproape un an după ce am rămas văduvă. La acea vreme mi s-a părut o salvare. Eram o mamă singură care stătea acasă cu doi copii mici. Fiul meu, Ben, avea trei ani, iar fiica mea, Katherine, avea aproape un an. Nu-mi permiteam să stau mult timp departe de copii, iar viața mea socială se rezuma la câteva activități în cadrul bisericii. Așa că telefonul meu inteligent mi-a oferit posibilitatea de a vorbi în orice moment cu prieteni și m-a conectat la lumea exterioară”, scrie un părinte pentru familylife.com.
A mai existat și un alt beneficiu adus de telefonul inteligent, mai spune mama celor doi copii și anumebabysitting-ul: „Telefonul era ca o suzetă magică, mai ales pentru băiețelul meu care era foarte activ și mereu în mișcare. Atunci când copilul țipa în magazin, tot ce aveam de făcut era să scot telefonul și astfel reușeam să-l țin liniștit în cărucior, ocupat și fericit cât timp îmi făceam cumpărăturile.”
Citiți mai multe detalii, pe hotnews.ro.