Cum au fost ridicate cartierele de blocuri din Făgăraș. Râul Berivoi traversa orașul chiar prin mijloc

Puțini făgărășeni își mai amintesc de cursul râului Berivoi care traversa Făgărașul croindu-și drum
chiar prin centrul lui. Cei mai tineri dintre localnici nu știu însă că pe albia râului Berivoi și în
apropierea ei s-au construit cartierele de blocuri ale Făgărașului. Pe fosta albie a acestui râu se
află astăzi strada Mihai Eminescu, iar prin curtea CN Radu Negru curgea apa Berivoiului în urmă
cu decenii. Sub această zonă a municipiului mișună astăzi șobolanii, iar un fir de apă mai
amintește de fostul curs al râului. Dacă te postai în fața Liceului Radu Negru priveai curgerea lină
a Berivoiului pe strada Mihai Eminescu, spre capătul străzii Regale și pe strada Lutherană. Sunt
aproape cinci decenii și de când peste poligonul de aplicații al unității militare s-a ridicat un cartier
de blocuri denumit Tudor Vladimirescu. Și tot de atâția ani târgul porcilor a fost transformat în
cartierul 13 Decembrie. Această istorie modernă a Făgărașului am reconstituit-o cu inginerul
Viorel Enuică, specialistul care a condus cea mai mare parte a șantierelor de construcții
organizate de vechea unitate de stat IGOF.

Berivoiul parcurge 24 km de la izvor până la vărsarea în Olt

Râul Berivoi își are izvoarele undeva la altitudinea de 1850 m, în Vârful Netedu. De acolo trece
prin Balta Butucului ajungând în zona cunoscută sub numele Drăculea. De aici și până în zona Luturi își adună afluenții montani ca apoi să coboare spre baza masivului. Pentru a-i potoli
coborârea, prin 1930 oamenii au construit în calea lui șapte baraje succesive de câte 10 metri
înălțime fiecare. Așa ajunge în zona actualei mănăstiri Berivoi. Debitul mare al râului i-a
determinat pe sătenii din Berivoi să construiască aici șapte obiective (piuă) în care să-și spele și
să-și prelucreze lâna. Astăzi acestea nu mai sunt folosite. Râul își continuă cursul traversând
drumul județean, apoi satul ce-i poartă numele și pe care-l împarte în două, Berivoii Mari și
Berivoii Mici. Ajunge în zona fostului combinatul chimic unde trece prin cele trei baraje succesive
construite prin anii ’40 de angajații fabricii pentru acumularea apei necesare răcirii instalațiilor.
Părăsește platforma chimică, trece de fostul șantier, traversează Parcul 1 Mai, azi Regina Maria,
ocolind apoi stadionul orașului după care intră în Făgăraș pe sub pasarela CFR. Albia normală a
râului era strada ,,Pe Vale”, actuala 1 Decembrie 1918, pe lângă Liceul Radu-Negru, strada Mihai
Eminescu, strada Lutherană și apoi se vărsa în Olt. Râul Berivoi parcurge cam 24 km de la izvor
până la vărsarea în râul Olt.

,,La colțul din est al Liceului Radu Negru era un pod care făcea legătura între strada Școlii și centrul orașului. Acest pod din metal nituit se află astăzi în satul Săvăstreni peste râul Dejani. Când s-a făcut reamenajarea s-a demontat așa cum era și s-a transportat la Săvăstreni. Pe tot parcursul râului, de la Bancă până la Abator erau poduri de trecere peste râu. Albia era adâncă de peste 4 metri, iar la Radu Negru avea lățimea de 9,5 metri. Râul era încadrat pe o parte de trotuar, iar de cealaltă de drumul pentru mașini și apoi un trotuar. Pe strada Eminescu, lângă bancă (n.r. fosta BCR), era un frumos parc de joacă, cu bănci. Apa Berivoiului era curată și avea pești. În zona Abatorului se pescuia foarte mult. Și Lacul Cetății era foarte curat, nu ca în zilele noastre. Niciodată
n-am văzut pe lac mătasea broaștei. Iarna însă lacul era transformat în patinuar natural. Pe malul lui era o clădire (ulterior a fost transformată în wc) care servea ca vestiar în care oamenii se schimbau pentru a putea patina pe lac. A fost altfel atunci” povestea în urmă cu câțiva ani inginerul Constantin Popa.

Cartierul Florilor

Primul cartier nou al Făgărașului a fost cel denumit ,,Florilor”. Se extindea astfel orașul vechi care
gravita în jurul centrului vechi, al castelului medieval și al Gării. Pentru a ne face astăzi o imagine a
orașului vechi, ne gândim la piața centrală (Piața Republicii de azi) la care ajungeau străzile
Lutherană ( azi, Libertății), Regală (azi, D-na Stanca), Eminescu, Târgului, Hurezului, Cimitirului,
strada Mică, V. Alecsandri, Tudor Vladimirescu vechi, A. Mureșeanu, Câmpului vechi, Gării
(devenită Filimon Sîrbu și apoi Negoiu), Parcului, Stadionului, Tăbăcari, Ulița Grecilor (azi, I.C.
Drăgușanu), Pălărierilor, Cetății. Construcția cartierului de case particulare care a fost denumit
,,Florilor” a început în anul 1951. Lângă linia ferată era un câmp liber, terenul aparținând
oamenilor. Terenul a fost expropriat și dat familiilor care doreau să-și construiască locuințe. S-au
măsurat parcele a câte 700 mp fiecare, care au fost predate oamenilor cu titlu gratuit. Pentru a-i
ajuta pe făgărășeni să-și edifice case, statul le-a acordat credite de 20.000 de lei rambursabile în
20 de ani. Astfel, au apărut primele case lângă linia ferată. Între anii 1951 și 1975 cele câteva
hectare de câmp s-au transformat într-un cartier de case cu străzi denumite după florile care
cresc în Țara Făgărașului: Lăcrămioarelor, Ghioceilor, Lalelor, Narciselor, Toporașilor, etc.

,,Tatăl meu a primit 700 mp, a luat creditul de 20.000 de lei când salariul era de 800 de lei și în doi ani casa a fost ridicată. Ne-am mutat din colonia combinatului în casa din cartierul Florilor. I-a ajutat și Combinatul Chimic să-și ridice casele, le-a dat cărămidă, lemn, fier, materiale obținute din dezmembrările de pe raza combinatului. Cei care și-au ridicat primele case în noul cartier au fost Popa Petre, Danc Ioan, Moldovan Aurel, Costea Octavian, Popa Constantin, Breazu Octavian, Moldovan Petre, Căpraru Gheorghe, Ionescu Gheorghe, Rublewschi Alexandru. Majoritatea erau angajați ai combinatului chimic” a rememorat acei ani inginerul Constantin Popa, azi trecut la cele veșnice.

Primele blocuri au fost construite după proiecte rusești

Inginerul Viorel Enuică își aduce aminte de proiectele și STAS-urile după care s-au construit
primele blocuri din Făgăraș.

,,Erau proiecte rusești, scrise în limba rusă. Le-am găsit la arhivă. Nu era greu să lucrezi după ele deși erau scrise în limba rusă pentru că în construcții sunt importante
calculele, schițele, nu era mare lucru de tradus. Primele blocuri au fost cele din zona Gării, așezate în pereche: 1 cu 2, 5 cu 8, 3 cu 4 și 6 cu 7. Sunt și astăzi și au centralele termice la subsol. S-au construit cam în anii 1955-1958. Blocurile erau din cărămică cu acoperiș de țiglă. De atunci s-a preluat formularea de STAS și nu standard. De fapt și astăzi se mai folosește această formulă” relata inginerul Viorel Enuică.

Cartierul T. Vladimirescu a fost poligon militar

Blocurile cu patru nivele din Tudor Vladimirescu, de la șosea, au fost construite până în anul 1960. Toate erau prevăzute cu teracote pentru încălzire. În aceeași perioadă s-au edificat blocurile
A, B, C de pe strada Mihai Eminescu.

,,Extinderea orașului a început prin 1952. S-a recurs la exproprieri în cazul terenurilor care aparțineau persoanelor, iar în cazul terenurilor publice s-a trecut la construcție. După ce s-a constituit CAP-ul, preluarea terenurilor a fost realizată prin intermediul CAPului pe baza unor procese verbale. Despăgubirile erau modeste pentru că nu exista o piață imobiliară, nu existau tarife în lipsa unor mișcări imobiliare așa cum este astăzi. Statul plătea prost. De exemplu, cartierul Tudor Vladimirescu de azi s-a construit pe fostul poligon de antrenament și instrucție al unității militare” a mai spus inginerul Viorel Enuică.

Cartierul V. Alecsandri s-a construit în trei ani

,,În anul 1963 s-a început construcția blocurilor din Vasile Alecsandri. Aici nu exista bulevardul, singurul drum era aleea de la școală. Erau grădini ale oamenilor. Era perioada de nebunie a lui Nicolae Ceaușescu când a tăiat în București zonele istorice pentru a construi blocuri. S-au făcut atunci schițe de sistematizare pentru orașele industrializate. Trebuia să construim într-un ritm infernal, indiferent de anotimp. Am avut ordin, spre exemplu, să construim iarna un bloc. În 2,5 luni am dat în folosință un bloc de 20 de apartamente deși era iarnă. Ni se spunea construiți, vă privește cum. Noi, proiectanții laolaltă cu arhitecții, inginerii constructori trebuia să găsim soluțiile pentru a construi bine, repede și în termen. Dacă ar fi avut ideea de a face autostrăzi, astăzi țara era împînzită de șosele trainice, dar a vrut blocuri” își amintește inginerul Enuică.

„În Vasile Alecsandri s-a ridicat prima dată blocul nr. 1, după care s-a continuat construcția celorlalte. În trei ani, până în 1966 toate blocurile din acest cartier au fost finalizate” a relatat ing. Viorel Enuică.

Cartierul 13 Decembrie s-a edificat pe Târgul porcilor

Șantierul pentru cartierul 13 Decembrie s-a deschis prin 1967 și a durat până în 1972. S-au
construit peste 1.000 de apartamente, cam 200 pe an. Acest cartier s-a edificat pe târgul porcilor
care era un teren viran și nu impunea demolări.

,,Aici s-a construit cea mai variată structură a blocurilor ca și confort, de la I până la III, chiar și IV deși acest tip nu exista în STAS-uri. Extinderea ulterioară a cartierului 13 Decembrie s-a făcut doar cu confort I. S-a extins spre râu unde era o râpă. În aceeași perioadă s-a extins și cartierul Gării unde s-au construit cam 1000 de apartamente” a adăugat ing. Viorel Enuică.

Râul devenit stradă

,,S-a construit un pod, iar pe sub el curge și acum apa care se varsă tot în Olt. Între Liceul Radu Negru și intrarea pe strada Libertății este pod. Am folosit grinzi solide, ziduri groase de beton și asfalt. Lățimea podului era de 9,5 m la deschidere. Acum sub acest pod mișună șobolanii, este multă mizerie, curge continuu un fir de apă. Pe strada Libertății este un cheping cu scară de intrare care poate fi văzut și astăzi. Pe strada Libertății era albie cu podețe, câte un pod cam la 10 m distanță. Pe fosta albie am montat niște canale prefabricate ca la rețelele termice, din beton, de 3 m lungime. Am recurs la artificii tehnice pentru a reuși pentru că nu exista un STAS pentru așa ceva. Ni se spunea ,,trebuie” și noi găseam soluțiile. Tuburi nu aveam, acestea se făceau pe la Călărași, dar nu erau prevăzute cu barbacane pentru drenaj. Atunci am băgat tuburi înclinate din PVC pentru drenaj. Apoi le-am învelit în material drenant” relatează ing. Enuică, șeful șantierului de atunci.

Curtea CN Radu Negru este pe râu

,,Râul Berivoi trecea pe lângă colegiul Radu Negru. De la podul Coșbuc până la liceu s-au folosit tuburi Premo cu secțiunea de 1 m. S-a extins astfel curtea liceului. Albia era în zona dintre actuala clădire Prolis și liceu. Ultima casă demolată de pe albie a fost a unui evreu, Rosner. Era o adevărată tragedie pentru familia a cărei casă se demola. Mulți au înebunit văzându-și casele sub buldozere. Era munca lor de o viață pentru că nu reușeai să construiești o casă ca acum într-un an sau chiar mai puțin. Casele se edificau într-o generație. Acele familii primeau locuințe cu chirie în casele sașilor plecați sau la blocuri. De exemplu, fostul primar, Dan, și-a ridicat casa în 20 de ani. Râul Berivoi a fost deviat pentru că inunda sever orașul, nu existau diguri, iar pe albie erau casele oamenilor. Podul Coșbuc ștrangula, iar apa ieșea din matcă pe străzile Coșbuc, Cimitirului până pe Livezii. Pe strada Libertății ieșea Oltul care inunda toată zona până spre centru” a mai spus inginerul Enuică.

Se construiau 200 apartamente pe an

Pe cursul Berivoiului s-a ridicat, începând cu 1978, cartierul 1 Decembrie 1918. Și astăzi se mai
păstrează denumirea ,,Pe Vale” pentru strada 1 Decembrie 1918, iar pentru cartier, bătrânii
Făgărașului folosesc denumirea de cartierul Berivoi.

,,Blocurile s-au ridicat pe albia râului. S-a construit o canalizare obișnuită, fără drenaj. A fost decizia unui șef de atunci care s-a dovedit a fi greșită. La nici un an după darea în folosință a cartierului, beciurile s-au umplut de apă și de mirosuri petroliere de la combustibilul lichid cu care se făcea încălzirea. În 1979 am făcut canale cu barbacane, am drenat și apa s-a scurs în Olt. Toată distanța de la linia ferată până la Olt este drenată acum. Acest cartier a fost construit în 2 ani. Se lucra într-un ritm infernal. Într-o zonă se deschidea un nou șantier pentru construcția de noi blocuri, în cele începute se realiza extindere. Se predau anual cam 200 de apartamente. În câțiva ani s-au construit 1000 de apartamente în 13 Decembrie, alte 1000 în 1 Decembrie și altele în Gării. Blocurile din strada Narciselor s-au edificat prin 1971. A urmat construcția Centrului I (bulevardul) pe grădinile oamenilor. În spatele Clubului elevilor era un teren de carting, unul foarte mare, renumit. A fost desființat și construite blocurile de pe bulevard. S-a construit apoi Centrul II (Stejarului), apoi Centrul II B, la Transilvania, și Centrul IV, Tăbăcari, prin demolarea zonei cu strada Mică, M. Viteazu, Cocoșul Alb. Prin 1980 s-a demolat și piața veche. S-au construit apoi blocurile din Câmpului, iar ultimele construite au fost cele din zona Titu Perțea. După 1990, șantierele și-au închis rând pe rând porțile. S-a mai construit doar un bloc, în vara 1990, bl 11, în strada Câmpului. Pe atunci era ministru Țipu, originar din Beclean, care ne-a promis bani și s-a ținut de cuvânt” a mai spus inginerul Viorel Enuică.

După 1990 și până astăzi, în Făgăraș s-au mai construit doar blocurile ANL, după un proiect atras de fostul primar Ioan Bărbuți, care prevedea edificarea a 10 blocuri ANL.

Întreprinderea cu mii de angajați

Inginerul Viorel Enuică spune că întreprinderea care s-a ocupat de construcția cartierelor de
blocuri din Făgăraș avea anvergura unei regionale. Se numea IGOF și avea peste 1500 de angajați
care acopereau o zonă extinsă a județului.

,,Cam două treimi din județ erau acoperite de societatea IGOF cu centrul la Făgăraș. De-a lungul timpului a avut diferite denumiri. La început a fost IGOF, apoi Exploatarea de Gospodărire, apoi Grupul de Întreprinderi de Gospodărire Comunală Locativă, apoi IGCL și ultima dată RASC, după 1990. După divizarea regiei din 2002 în trei unități independente, Apa Serv, Salco Serv, urmașa regiei RASC a fost Ecoterm RA, dar cu alt obiect de activitate. Întreprinderea IGOF avea secții numeroase și un patrimoniu vast. Dețineam 42 de mori în mai toate localitățile din Țara Făgărașului, de la Poiana Mărului până la Rupea. Aveam service, o secție în care produceam lumânări pe strada Negoiu. Întreprinderea avea și unități de industrie mică, iar la noi confecționam obiecte din nuiele. Plantam și recoltam nuielele din care se făceau mese, fotolii, coșuri. La Recea aveam o secție de croitorie unde produceam salopete. Prin 1978, după un proiect al meu pentru cursurile postuniversitare, s-a amenajat baza întreprinderii, actualul sediu al Apa Serv SA. Am avut la IGOF stație de betoane și de asfalt. Aveam secție de construcții cu 350 de angajați. Prin 1973 am construit la Hoghiz 530 de apartamente, stația de epurare, rețelele de apă, cantina” a relatat făgărășeanul Viorel Enuică, care a fost inginerul șef al acestei întreprinderi. (sursa www.monitorfg.ro)