Artistul plastic Dorin Crețu revine în Brașov, orașul său natal, la invitația de a-și expune lucrările de grafică și pictură din colecția „Muntele” în cadrul Alpin Film Festival, un eveniment internațional dedicat culturii montane, desfășurat între 17 și 22 septembrie 2024, la Brașov, cu extensie de weekend la Râșnov și Predeal.
Expoziția „MUNTELE” va putea fi vizitată la Centrul Banca de Cultură Apollonia din Brașov între 16 septembrie și 16 octombrie 2024.
Mai multe detalii despre vernisaj și despre lucrările sale de grafică și pictură www.alpinfilmfestival.ro.
Născut la Brașov în 1956, Dorin Crețu este un reprezentant important al generației artiștilor din anii ’80, care trăiește și lucrează la Paris din 1990. Autor de pictură și grafică situată la granița dintre abstract și figurativ, Dorin Crețu folosește o tehnică originală prin care obține motive geometrice sau florale cu o calitate transparent- meditativă.
A luat parte la numeroase expoziții de grup la Paris, Londra, Cracovia și Taipei, iar în România a avut o importantă retrospectivă la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia, itinerată la Muzeul de Artă din Constanța (2008-2009). Lucrările sale au fost achiziționate de către guvernul francez pentru Fondul Național de Artă Contemporană al Franței, precum și de către Muzeul Național de Artă contemporană din București, pentru colecția sa permanentă.
Dorin Crețu este reprezentat din 2011 de galeria Annart, unde a avut două expoziții personale, „Pictură” în 2013 și „Muntele” în 2018. A primit premiul pentru pictură al Fundației Naționale pentru Știință și Artă din București (2011) și premiul pentru Diaspora decernat de Uniunea Artiștilor Plastici din România (2023).
Am avut plăcerea să discutăm cu Dorin Crețu cu câteva zile înainte de vernisajul expoziției „Muntele”, care va avea loc pe 18 septembrie, ora 17:00, la Banca de Cultură Apollonia.
1. Ce sentimente vă încearcă gândindu-vă la revenirea în orașul natal – Brașov, după o absență de peste patru decenii. V-ar plăcea să abordați tema întoarcerii la origini în creația dumneavoastră artistică într-o expoziție capsulă care materializează conexiunea dintre sinele trecut și eul prezent?
Am un sentiment ambiguu, apropiat de nostalgie și fortifiat de plăcerea unei anticipări a apropierii de expozitie și implicit de Brașov. Ca orice ființă umană, am amintiri care mă transportă în timp. Cu toții am vrea să găsim locurile și senzatiile de atunci, dar știm că este imposibil. Dar cred că sentimentele de azi (încă urmează să le descopăr), ‘contaminate‘ de cele de odinioară, oferă oricum o experiență de o factură aparte. Sunt curios și deschis să o resimt.
Originea nu cred s-o fi părăsit, deci tema întoarcerii la origini nu intră în căutarile și preocupările mele plastice.
2. Ne bucurăm să găzduim seria dumneavoastră de lucrări intitulată „Muntele”, în cea de a 9-a ediție Alpin Film Festival și ne încântă fascinația continuă pentru această temă. S-a transformat percepția dvs. asupra muntelui de-a lungul anilor? Se mai reflectă aceasta în lucrările recente?
Cu siguranță, aș putea spune că e o percepție în continuă mișcare, care se îmbogățește permanent – și, atât conștient cât și inconștient, cred că se reflectă în activitatea mea creatoare.
3. Ce înseamnă pentru dvs. actul de a „urca muntele” în sensul metaforic? Cum se traduce el în procesul creativ?
A urca muntele e fascinant din toate punctele de vedere: o dată ca exercitiu sportiv – și îmi amintesc cu ce elan porneam ascensiunea și cum spre final ea devenea din ce in ce mai anevoioasă, și apoi în sens metaforic, urcusul este acest efort de a te depăși permanent, de a sfida dubiu, riscul, gravitatea și a avea victorii asupra ție însuți. Asta este pentru mine aproape o lectie existențială, care însoțește și legitimează (și) actul creativ.
4. Există vreun crez sau vreun obicei, o trăire, care dezvăluie rădăcinile românești ale omului Dorin Crețu? Dar ale artistului plastic?
Folosesc un limbaj pictural cu care încerc să creez un spațiu contemplativ, care să fie la înalțimea propriilor mele vise, vise hrănite în mare parte de tot ce a însemnat formarea mea, ca individ, dar și ca artist plastic – atât în România, cât și în Franța. E un proces continuu, nu îi pot identifica fără echivoc “segmente” de apartenență strict românească, dar faptul că sunt, afectiv și creativ, un “hibrid” / un fel de amestec al acestor două culturi, cred că potențează opera mea.
5. Cum v-au fost influențate stilul și tehnica artistică de acea efervescență specifică mediului internațional, în care ați activat în cei peste 30 de ani trăiți la Paris?
Nu cred că pot atribui influente precise, punctuale, asupra operei mele, rezultate direct din trairea la Paris în acești ani. E posibil însă că, poate nu atât stilul cât tehnica dobandită, poarta amprenta curiozitatii mele de a înțelege actul creativ de pretutindeni.
Stimulii majori asupra creatiei mele – extazul în fața naturii și fragilitatea existenței – pot prinde contur în orice mediu am trăi, nu aparțin unei identitati naționale, cât unui resort uman profund și misterios.
6. Credeți că mai există granițe în domeniul creativ, la propriu și la figurat?
Desenată firav și aproape invizibilă, uneori mai îngroșată, aceasta graniță există. Dar forța și profunzimea vin prin educație și cultură, prin curiozitate, întelegere și atenție, vom putea avea emotii neașteptate, declanșate de un jazz etiopian sau de o simfonie bethoveniană , de magia lină a marmurei brâncușiene …
