În anii ’60 și ’70, turismul în România era strâns legat de propaganda regimului comunist, care folosea imagini luminoase și vesele pentru a prezenta o țară modernă și prosperă. Imaginile dintr-un documentar din arhivele CINECLIC reflectă atmosfera vremurilor, arătând localuri și hoteluri celebre din întreaga țară, preferate în general de cuplul Ceaușescu, dintre care unele au supraviețuit până astăzi.
Materialul video face parte dintr-o serie de „produse” de propagandă turistică, prezentate în cadrul emisiunii TV „Săptămâna în imagini” realizată în acea perioadă.
Este o perioadă în care regimul comunist a investit masiv în infrastructura turistică, construind hoteluri și stațiuni balneoclimaterice pe litoralul Mării Negre, dar și în stațiunile montane și balneare din întreaga țară. Stațiuni precum Mamaia, Poiana Brașov, Băile Herculane și Sinaia au devenit destinații populare atât pentru turiștii români, cât și pentru cei străini.
Moștenirea turismului din acea perioadă se regăsește în multe dintre hotelurile și stațiunile care au supraviețuit până astăzi, unele devenind instituții emblematice ale peisajului turistic românesc. Hoteluri și localuri precum „Împăratul Romanilor” din Sibiu, „Cazinoul” din Sinaia, „La Calul Bălan” din Neptun, „Cocoșul de Aur” din Târgu Mureș sau „Caru’ cu Bere” din București au rămas repere importante și după căderea regimului comunist. În schimb, restaurantele Postăvarul sau Cerbul Carpatin din Brașov, prezentate în materialul de propagandă, sunt acum doar o amintire.
Filmul oferă o retrospectivă asupra peisajului turistic și gastronomic al României din anii ’60-’70, prin intermediul unor reclame și relatări. Brașovul este menționat alături de alte orașe, precum Sibiu, Timișoara și București, ocazie cu care se menționează despre modernizarea și renovarea unor restaurante și hoteluri emblematice, precum „Carul cu Bere” și „Împăratul Romanilor”. Descrierile evocă, de asemenea, atmosfera vibrantă și tradițiile culinare ale vremii, de la mustării și grătare până la localuri pescărești.
Una dintre reclame spune:
„Brașovul și-a câștigat un solid renume printre turiștii din țară și străinătate pentru ospitalitatea sa. Restaurantelor și barurilor sale le sunt caracteristice confortul și bunul gust. Anul acesta, la Brașov, au fost date în folosință barurile Postăvarul (nu mai există astăzi)și Carpați (n.r. Aro Palace ) și renovat complet Restaurantul Carpați (Aro Palace). După o zi de colindat prin munți, la Brașov se recomandă odihna activă”, sfătuiesc autorii „reportajului”
Documentarul ne transportă apoi la Sibiu. Aici, aflăm că:
„Vechi și cunoscut hotel sibian, «Împăratul romanilor» a devenit prin recenta lui renovare de nerecunoscut. În camere și apartamente – confortul cel mai deplin! La «Împăratul Romanilor», ne asigură reporterii noștri, se doarme acum împărătește! Renovate complet și ele, barul și braseria hotelului satisfac cele mai exigente gusturi. De asemenea restaurantul, în care și-au găsit acum un cadru adecvat vestita bucătărie sibiană și încă mai vestitele vinuri de Târnave și Alba Iulia. Muzici – numai una, dar bună”.
Așa cum se subliniază în relatarea vremii: „Acești tineri, peste ani, când nu vor mai fi așa de tineri și când vor trebui să poarte pe umerii lor greutatea răspunderilor sociale, își vor aduce aminte cu emoție că au intrat în anul 66 mână în mână cu conducătorii acestei țări, ai acestui popor…”.
În Poiana Brașov, tinerii sunt încurajați să danseze și să urmeze exemplul a două personalități importante ale dansului și cântecului românesc: „Chiar dacă nu știți cha-cha, chiar dacă nu sunteți în forma Magdalenei Popa. În noaptea aceasta, nu numai Marina Vladici, ci și dumneavoastră puteți beneficia de un prim-plan. În noaptea asta, norocul vă dă târcoale; nu-l disprețuiți, chiar dacă apare sub forma unui purcel de lapte câștigat la tombolă. Unde este statisticianul de geniu care să poată stabili câte milioane de ori în toată țara s-a spus în noaptea aceea «noroc»!”
Mostre de „pungășie”
Pe lângă abundenta publicitate, documentarul oferă și exemple de încălcări flagrante ale normelor, reflectând practica propagandei comuniste de a expune problemele negative. Această abordare avea multiple scopuri: mobilizarea publicului, demonstrarea controlului regimului și justificarea măsurilor acestuia. Deși aceste expuneri aveau și efecte pozitive, precum îmbunătățirea condițiilor și stimularea autocontrolului, ele serveau adesea și ca instrumente de manipulare și control al opiniei publice.
Astfel aflăm despre un incident produs la Grădina de Vară din Petroșani unde resturile de bere erau strânse pentru a fi recomercializate, implicând chiar și un copil – „o mostră de incorectitudine flagrantă, ca să nu spunem pungășie în toată regula”. De asemenea, sunt justificate acțiunile de eradicare a insalubrității în „Grădina 13 Septembrie” din București și în împrejurimi, unde: „Cât e de grădină puteți aprecia singuri în această de curat-murdară expoziție a indolenței față de cel mai elementar paragraf de igienă alimentară… Cei care încalcă normele bunei conviețuiri ne stigmatizează pe toți și în acest sens acțiunile echipelor de control sunt cât se poate de binevenite”.
