Aproximativ 60% dintre angajații de la Stat din România nu se simt apreciați de angajatori, arată un studiu recent realizat de Centrul de Formare APSAP. Studiul evidențiază, de asemenea, temerile majore ale angajaților români și factorii care îi motivează cel mai mult la locul de muncă, conform Agerpres.
Conform sursei citate, mai mult de jumătate dintre ei spun că nu se simt motivaţi de organizaţia din care fac parte să se autodepăşească din punct de vedere profesional.
„În cele mai multe cazuri, angajaţii români nu doar că nu se simt apreciaţi de angajatori, dar 55% dintre ei nici nu se simt motivaţi de companiile la care lucrează, iar mulţi au temeri majore legate de activitatea lor din câmpul muncii. Însă, ceea ce este cu atât mai interesant este faptul că angajaţii la stat, în proporţie de 63%, se simt mai puţin apreciaţi de angajator decât cei care lucrează în mediul privat”, a declarat Bogdan-Costin Fârsirotu, preşedintele Centrului de Formare APSAP, citat într-un comunicat remis AGERPRES.
El a subliniat că angajaţii din instituţii publice nici nu se simt motivaţi de angajatorul lor să se autodepăşească profesional.
„Acesta este unul dintre motivele pentru care, alături de dorinţa de a se remarca, tot mai mulţi români se înscriu la cursuri de perfecţionare, tot mai mulţi angajaţi la stat dorind să schimbe domeniul profesional şi să lucreze în mediul privat”, a adăugat preşedintele Centrului de Formare APSAP.
Întrebaţi cât de motivaţi sunt să se autodepăşească profesional, românii care lucrează în sectorul privat se simt în ansamblu mai motivaţi decât cei care lucrează la stat. Mai exact, 45% dintre angajaţii la privat se simt „extrem de motivaţi” versus 37% la stat.
Cea mai mare temere a angajaţilor atât a celor din sectorul public, cât şi a celor din sectorul privat este aceea de a nu mai avea timp pentru viaţa personală. În ciuda acestui fapt, peste 27% dintre respondenţi ar alege un loc de muncă solicitant, dar cu beneficii salariale motivante.
Cercetarea de specialitate relevă faptul că pe locul doi se află teama de a face greşeli majore sau de a eşua în proiecte importante, iar pe locul trei teama de suprasolicitare şi de a nu face faţă cerinţelor personale.
„Atât în sectorul privat cât şi în cel public, cel mai mult angajaţii se simt motivaţi de flexibilitatea programului şi echilibrul dintre viaţa personală, respectiv 48% dintre persoane se simt motivate de acest lucru, iar din sectorul public 29%. Pe locul doi se regăseşte nevoia de recunoaştere şi apreciere din partea colegilor şi a conducerii. Aici regăsim un procentaj egal, respectiv 30%, atât pentru sectorul privat cât şi pentru cel public”, notează sursa citată.
Întrebaţi despre barierele întâmpinate la angajare, cel mai mare procentaj de respondenţi din ambele sectoare, public şi privat, au indicat faptul că principala barieră a fost că beneficiile salariale oferite erau sub aşteptările lor. Astfel, în sectorul public, peste 21% dintre respondenţi au menţionat această problemă, comparativ cu un procentaj mai mic de 14% în sectorul privat.
La sondaj au răspuns peste 2.000 de angajaţi din România, participanţi la cursuri autorizate de perfecţionare în câmpul muncii. Scopul acestui studiu a fost de a avea o înţelegere clară a profilului angajatului român, realizând astfel o comparaţie între sectorul privat şi cel public.
3 comentarii
Acum sunt pensionară de 2 ani, dar la ultimul loc de muncă, nu numai că nu am fost apreciată, dar mi se lua și din banii care mi se cuveneau, spunând că… dacă nu îmi convine pot sa plec. Semnam pentru o sumă (nici unui angajat nu i se punea salariul pe card) și în mână mi se dădea alta. Și după ce că făceau asta, nu am văzut nici măcar o floare de 1 sau 8 martie. In plus, am lucrat (toți angajații) numai 24 de ore cu liber de 48 ore, când normal ar fi trebuit să avem liber 72 sau…să lucrăm 12 ore cu 24 liber urmat de 12 ore cu 48 ore libere așa cum scrie in lege. CULMEA…toate orele pe care le lucram in plus nu ni se plăteau și nici zile libere nu am avut pentru ele. Am calculat 9 luni de zile lucrate in plus fără bani sau măcar o zi liberă. Concediu nu voiau să ne dea, așa că eu pentru a putea beneficia de zilele de concediu i-am „obligat” să mi-l dea internându-mă în spital și imediat după externare, întrerupând medicalul cu CO.A fost ȘI ESTE IN CONTINUARE CEA MAI MARE BĂTAIE DE JOC PE CARE O ÎNDURA UN OM lucrând corect și fără a crea probleme, la un loc de muncă. Vă veți întreba de ce nu am plecat și am acceptat așa ceva…Având o anumită vârstă, (chiar înainte de pensie) nu mă primea nimeni (nici măcar ca vânzătoare) in alta parte…. Menționez că și în prezent acolo unde am lucrat, angajații (in afară de cei de la birou și șefii mari) lucrează în aceleași condiții…. DE SCLAVI… Pentru că și asta e tot o forma de sclavie, modernă, dar tot sclavie.Și știu sigur că în țară sunt foarte multe locuri de muncă unde se procedează la fel. De umilință, neajunsuri și altele nu mai spun, iar concluziile va las pe dumneavoastră să le trageți.
Nu cred aceste date. Am lucrat doar în mediul privat unde cerințele sunt mari iar salarii mai mici decât la stat.
Nu se simt motivați bugetarii? Foarte bine , sa facem schimb. Nu o sa rezistați o lună în privat iar noi vom lenevi și vom avea salarii mai mari.
Daca se simt asa nemotivati(cu minivacante luna de luna,salarii majorate de 2-3ori pe an..etc)propun sa ne lase pe noi astia motivati si fericiti de la privat in locul lor…Saracii de ei….!!!