Italienii de la Corriere della Sera au venit să vadă cum trăiesc urșii la Zărnești: „Există bazine în care urșii se pot răcori, vizuini în care se pot adăposti, copaci bătrâni în care se pot odihni și își pot tăia unghiile…”

În Sanctuarul Libearty din Zărnești, Transilvania, România, urșii trăiesc o a doua viață, sau poate prima lor viață adevărată, scrie Corriere della Sera într-un reportaj în care caută să găsească pentru urșii din Italia care atacă oameni.

Ei spun că sanctuarul din Carpați poate fi o soluție pentru ursul Jj4, care a ucis-o pe Andrea Papi, de 26 de ani.

„Pentru activiștii pentru drepturile animalelor, „sanctuarul” ar putea fi soluția. Să privești un urs din „sanctuar” înseamnă să te simți împăcat. Până cu câțiva ani înainte, aceștia trăiau o existență mizerabilă, jalnică. Închiși în cuști de fier strâmte, legați în lesă pentru fotografii cu turiștii, obligați să danseze în cerc în circuri, amețiți și orbiți de blițuri”, scrie Corriere.

Jurnaliștii italieni descriu viața urșilor de aici, dar și a vizitatorilor care vin să-I observe într- semi-libertate.

”Peste o sută de hectare de pădure, o întreagă bucată de pădure seculară. „Și aproape două sute de urși liberi”, explică unul dintre voluntarii care însoțesc primul grup de vizitatori.

Nu este o grădină zoologică și acest lucru este reamintit de un indicator la capătul unui drum de pământ de peste doi kilometri care duce la intrarea în rezervație. Zărnești se află în inima României, la 180 de kilometri de București, nu departe de aeroportul Brașov, lângă Bran, unde se află castelul lui Dracula. Pentru a ajunge acolo, pe singurul drum, treci prin zeci de sate. Case joase, colorate, canale de scurgere a apei în aer liber și grădini de trandafiri cât vezi cu ochii. În vârful stâlpilor de iluminat cuibăresc berze, care stau nemișcate, scrutând mașinile care trec.

La Ursul Libearty există reguli foarte stricte care trebuie respectate. Există patru runde de vizite. La orele 9.00, 9.30, 10.15 și 10.45. Aproximativ cincizeci de minute în sus și în jos pe pantele pădurii.

„Nu se mănâncă, nu se strigă, nu se folosesc aparate foto cu bliț, nu se merge în grup, nu se apropie de garduri, nu se aplaudă, nu se vorbește tare, nu se aleargă”. Pentru că scopul este de a nu-i deranja pe cei care locuiesc acolo. Orele de vizită au o logică precisă. Acesta este intervalul de timp în care voluntarii hrănesc urșii, însă niciodată la aceeași oră exactă și niciodată în același loc.

„Acest lucru îi încurajează să se apropie de gardurile electrificate pe unde trec vizitatorii, astfel încât să îi poată urmări îndeaproape, dar la o distanță de cel puțin șase metri”, explică el.

Biletul de intrare costă 80 ron, aproximativ 16 euro.”, mai scrie Corriere.

”În pădure, însă, ei trăiesc acum fericiți și liberi. „Nimic nu este lăsat la voia întâmplării: există bazine în care urșii se pot răcori, vizuini în care se pot adăposti, copaci bătrâni în care se pot odihni și își pot tăia unghiile și tuneluri subterane pentru a ajunge în alte zone ale parcului, cum ar fi zona tinerilor sau a bătrânilor.

Plasele sunt ușor electrificate, iar înainte de a fi eliberați în pădure sunt aclimatizați într-o zonă de antrenament. Mănâncă tone de hrană pe zi, cumpărată de la supermarketurile din apropiere care vând produse alimentare aproape de data expirării. Vara, fiecare dintre ei are parte de „înghețată”: blocuri uriașe de gheață cu fructe și miere pe care le ling ore în șir.

Ei sunt monitorizați zilnic de voluntari și filmați de zeci de camere de supraveghere și se poate intra pe site-ul sanctuarului pentru a vedea în direct ce fac urșii din rezervație. Nu departe se află alte animale smulse omului, toate cu povești de tortură: patru lupi, căprioare, maimuțe și chiar țestoase”, se mai scrie în articol.