Prestigiosul Ghid Michelin este de multe decenii etalonul modial în privința excelenței în gastronomie. Deși este prezent în destul de multe țări, una chiar vecină României, noi încă nu suntem pe harta lor. Specialiștii români au explicat pentru G4Food de ce nu avem o astfel de clasificare a restaurantelor, iar concluzia generală indică dezinteresul statului în promovarea României ca destinație gastronomică.
Ghidul Michelin, cunoscut în întreaga lume ca un barometru al excelenței culinare, are o istorie fascinantă, care se întinde pe mai bine de un secol. Originile sale, împletite cu dezvoltarea industriei automobilistice, reflectă o strânsă legătură între gastronomie și călătorii. Deși în ultimii ani s-a extins până aproape de România, în prezent ei nu operează acest produs pe teritoriul nostru.
Cu toate că în ultimii ani câteva restaurante din România s-au remarcat prin o altfel de abordare a gastronomiei, de la modernizarea bucătăriei tradiționale, la folosirea exclusivă a ingredientelor locale, de la o atenție sporită în alegerea designului sau a veselei și până la o servire impecabilă, Ghidul Michelin se lasă așteptat, deși bate la ușă, în sensul că Budapesta beneficiază de clasificarea lor încă din 2015.
Un restaurant din Brașov care își merită locul în acest ghid
„Ghidul Michelin nu-i la noi pentru că n-a avut pe unde să vină. Prin asta înțelegem că e mai degrabă o chestiune de infrastructură decât una de calitatea serviciului sau a mâncării. Sigur, dacă ghidul ar găsi mâine oportunitatea de a deschide prăvălie în România, nu ar avea mai mult de cinci-șase restaurante de pus în pagină în primul an, dar tot ar fi ceva”, spune Chef Adrian Hădean.
„O stea Michelin înseamnă o mâncare foarte bună și o servire corectă (atenție fără avioane) – clar avem cui să i se dea, noi avem chiar și avioane faine, ma gandesc la NOUA si Kaiamo, de exemplu. Cred că și Kane, dar nu am mai ajuns de ceva vreme. La Hambar, Singureni Manor, ar putea fi pe lista și ei – drumul până acolo nu e rău, dar nici fantastic, dacă îmi amntesc corect. Șoseaua este esențială când vorbim de ghidul Michelin – să nu uităm că e el a apărut pentru a stimula vânzarea de anvelope promovând destinații.
Numărul stelelor Michelin este deci un barometru nu doar al gastronomiei, ci și al infrastructurii unui stat. De ce nu am pus pe listă Soul Brașov, deși experiența acolo e excelentă? Pentru că niciun inspector Michelin nu va sta 6 ore la coadă pe drum spre Valea Prahovei indiferent de cât de bun e restaurantul. Cine ar recomanda un astfel de drum? Poate pentru un restaurant de 3 stele, dar nu suntem acolo, hai să ne vedem de baby steps. Abia s-a maturizat cât de cât piața, abia s-a consolidat ecuația cerere-ofertă, să ne vedem lungul nasului.
Ar mai fi emulația, existența și a altor restaurante concurente care să poată primi în viitor distincția dorită. Implicarea statului – recunoașterea gastronomiei ca vector strategic de imagine și potențial economic al turismului gastronomic, dar aici vorbim de viziune, implicare și bani mulți, de ordinul milioanelor.
Și ce mă deranjează cel mai tare este înțelegerea greșită a modului de acordare a stelelor – se atribuie restaurantului pentru efort de echipă, nu bucătarului. Sigur că mâncarea este cea care te pune la masă într-un restaurant, dar serviciul, curățenia de la baie și atmosfera te pot face să nu mai mergi a doua oară.
Bucătarul este esențial, dar nu suficient. Răsplata este a întregii echipe, de aceea când pleacă el nu le ia cu el. Lauda supremă pentru el – poate spune doar că era la cârma bucătăriei când restaurantul a primit stele. Dacă nu era la cârma, are merit în continuare dar nu a fost decât executant bun al viziunii altcuiva”, explică gastronomul Adriana Sohodoleanu, doctor în sociologie cu o lucrare dedicată Noii Bucătării Românești.
3 comentarii
Poate e mai bine că nu reușește să ajungă .. sa le numim totuși restaurante, deși fara a face reclama unele fast-fooduri au mai mult spatiu in bucătărie și mult mai bine organizate decât 70% din așa numitele restaurante din Brașov.
Este perfect adevarat ca infrastructura auto din Romania nu permite o deplasare in conditii bune si timp rezonabil dar nu cred ca acesta este principalul motiv pentru care nu exista restaurant cotat conform ghid Michelin. In cazul specific al Brasovului daca s-ar dori cu adevarat ar exista solutii pentru deplasarea inspectorului: tren Bucuresti-Brasov (2.35h) sau chiar transfer cu elicopter. Adevarata problema este ca nu sunt promovate suficient restaurantele care ofera mancare & servicii deosebite. Sau poate nivelul de calitate nubeste suficient de ridicat. Altfel, nu vad o problema din punct de vedere cost organizarea unei curse charter pentru gurmanzi & specialisti in domeniu cu plecare dintr-o capitala europeana cu sosire la aeroportul Brasov in maxim 3h. Degustarea mancarii poate fi combinata cu o degustare de vin dar si cu o excursie in zona montana. Solutii exista dar trebuie sa ne intrebam daca avem ceva cu adevarat deosebit de oferit.
Exista în zona Brașov restaurante care ar face față rigorilor Michelin. Chiar cu mai mult gust in farfurie decât in alte părți din lume, referindu-mă aici la experienta personală avuta in Spania la restaurante cu 2 sau 3 stele Michelin. Pe lista de mai sus ar trebui pus restaurantul de la Vlahia Inn din Moieciu de Sus, unde cei care ajung (lăsând la o parte mofturile statului în trafic) au parte de o experiență culinară care poate defini „gustul romanesc”.