În plină pandemie, Alexandra, o tânără din Zărnești, județul Brașov, a fost diagnosticată cu cancer la sân. Avea 33 de ani atunci când a aflat că suferă de aceeași boală care i-a răpit mama cu doar o săptămână înainte să-și primească propriul rezultat de la biopsie. Tot din cauza cancerului și-a pierdut soțul, în 2017, când bărbatul nu împlinise încă 30 de ani.
„Am experiență cu cancerul din ambele unghiuri: și ca pacient, și ca aparținător”, spune Alexandra, acum în vârstă de 36 de ani.
Abia ce își terminase facultatea atunci când mama sa a fost diagnosticată cu cancer la sân. De atunci, a înțeles că cea mai bună variantă este să meargă regulat la controale. Doar așa putea depista din timp o problemă. Și altfel nu putea interveni precoce în cazul unui diagnostic sumbru, cum avea să și primească. Dacă vorbești cu ea acum, la o oarecare distanță de acest șir de tragedii și șocuri din viața sa, Alexandra se consideră o norocoasă. Cancerul mamar de care suferea ea a fost depistat într-un stadiu incipient. A decis atunci, după lungi discuții purtate cu medicul oncolog, să-și facă o dublă mastectomie, cu reconstrucție imediată. La scurt timp după ce s-a refăcut, a optat și pentru ovarectomie. Deși nu dezvoltase cancer la ovare, faptul că mama ei a făcut o a doua formă de cancer, respectiv cancer ovarian, a determinat-o pe tânără să renunțe la visul de a fi mamă.
„E o suferință a mea că nu am copii. Dar în același timp, sunt conștientă că dacă nu aș fi mers la controale, că dacă nu s-ar fi intervenit la timp, probabil că aș fi depistat cancerul într-un stadiu metastatic. Nu te gândești, atunci când ai 30 de ani și ești în plină activitate, că poți să primești un astfel de diagnostic. Dar iată că se întâmplă”, povestește, pentru Panorama, Alexandra, care e director al unui centru de educație non-formală din Zărnești, județul Brașov.
Marile întrebări din spatele unui fenomen îngrijorător
Din păcate, povestea tinerei de 36 de ani nu reprezintă o excepție. În ultimul timp, tot mai multe familii, nu doar din România, ci de peste tot din lume, se lovesc de o realitate cruntă: scade vârsta celor diagnosticați cu cancer.
Spre exemplu, a analiză Financial Times a datelor de la Școala de Medicină din Washington, D.C., remarcă o creștere alarmantă a cazurilor de cancer nou diagnosticate în rândul persoanelor sub 50 de ani, în intervalul 1990-2019 și la nivelul G20, adică al economiilor industrializate. Pentru grupele de vârstă 25-34 de ani, creșterea e de aproape 20%. Asta în timp ce, în categoria de vârstă peste 75 de ani, incidența a scăzut după 2005, în aceleași țări.
În România, nu putem spune ce ne arată statisticile cu privire la acest trend observat în restul lumii, dată fiind lipsa Registrului Național de Cancer. Deși e pe agenda publică și pe lista de promisiuni de ani de zile, platforma e tot în faza de proiect.
Pentru a avea un ordin de mărime în ceea ce privește numărul pacienților cu cancer din categoria tinerilor, cu precădere a celor de 30-45 de ani, Panorama a făcut solicitări către Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) și către Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Până la publicarea acestui material, am primit răspuns doar de la INSP, datele nefiind însă defalcate pe categorii de vârstă, ci arătând un total al cazurilor de cancer aflate în tratament.
Dar unde nu sunt date, sunt oameni – pacienți și medici deopotrivă. Iar ei confirmă că și la noi scade vârsta la care se pun diagnosticele de cancer.
Chiar dacă motivele pentru care s-a ajuns aici reprezintă mari semne de întrebare în rândul membrilor comunității științifice, un lucru e cert: e nevoie de abordări diferite pe toate palierele: de la politici publice, la optimizarea programelor de prevenție, la ajustarea investițiilor și până la construirea unor campanii de informare care să țintească populația sub 50 de ani.
Știm, însă, că sistemul de sănătate românesc nu gestionează corespunzător nici cazurile clasice de oncologie, respectiv pe cele apărute la persoanele trecute de 50 de ani.
La rândul lor, specialiștii admit că e nevoie de o mai bună informare, inclusiv în rândul personalului medical, astfel încât tinerii să nu mai fie plimbați între specialități și spitale, așa cum se întâmplă în prezent. Aceste hibe și lipsa unui traseu clar definit pentru pacientul oncologic duc, la ora actuală, la întârzieri în punerea diagnosticului sau inițierea tratamentului. Iar când vine vorba de cancer, timpul face toată diferența.
„Recunoașterea simptomelor la persoane tinere poate să fie un lucru dificil de făcut de către medici, dacă nu au fost expuși genului acesta de mesaj”, admite doctorul Marius Geantă, președintele Centrului pentru Inovație în Medicină.
Cancerul, stilul de viață modern și tarele sale
Alexandra, tânăra de 36 de ani din Zărnești, povestește că la ședințele de chimioterapie era înconjurată de persoane care aveau sub 45 de ani.
„Mai bine de 40% din cei prezenți la tratamente aveau sub 45 de ani. Cred că suntem din ce în ce mai mulți tineri care trecem prin treaba asta. E îngrijorător”, a explicat femeia care a trecut atât prin chimioterapie cât și prin ședințe de radioterapie.
Și, totuși, de ce par să fie mai multe cazuri de cancer la tineri? O primă explicație este, cu certitudine, și creșterea capacității de diagnostic, declară medicul Marius Geantă.
E incontestabil că, față de acum zece ani, oncologia stă mai bine din toate punctele de vedere. Există mai mulți specialiști în oncologie la nivel național, au fost investiți mai mulți bani în aparatură de înaltă performanță sau în programe pilot de screening.
Însă, este esențial să ne uităm și spre celelalte cauze. În mod evident, în situații precum cea a Alexandrei, moștenirea genetică are o componentă cât se poate de clară. Dar în alte cazuri, în care nu există un istoric familial de boală, comportamentul individual, comportamentul social pot influența apariția cancerului.
Numărul ridicat de diagnostice de cancer în rândul milenialilor (născuți aprox. 1981-1996), de pildă, ar avea o legătură directă cu ceea ce numim stil de viață modern, apreciază oamenii de știință.
Articolul complet AICI
