La sfârșitul anului trecut, guvernul României introducea sistemul de garanție-returnare RETURO pentru ambalajele de plastic, sticlă și aluminiu. O încercare de „civilizare forțată”, a populației, ar spune unii. Sau un element de normalitate, ar spune orice european. Pădurile, râurile,lacurile României sunt pline de plastic și aluminiu, din cauza lipsei de civilizație a concetățenilor noștri. Dar, dacă românii plătesc pentru ambalaje, poate nu le mai aruncă prin râuri sau lacuri, de „distracție”.
Revenind la sistemul garanție-returnare, fiecare agent comercial, de la magazinul de cartier la supermarket, ar trebui să recupereze ambalajele pe care brașoveanul a plătit garanție și să-i returneze banii plătiți. Normal că acest lucru nu se întâmplă. La mai bine de 4 luni de la intrarea în vigoare a sistemului, nu am „descoperit” niciun magazin de cartier care să fie în „hora reciclării”. Nici unul! Supermarket-urile mari au intrat în legalitate, dar…aproape degeaba. Pentru că românul, ca românul. Din indiferență, lipsă de informație sau pur și simplu în incercarea de a „fenta” sistemul pentru 50 de bani, nu colectează separat ambalajele pentru care a plătit garanție de cele care încă nu au semnul distinctiv de „ambalaj cu garanție”.
Este public faptul că nu toți producătorii au schimbat etichetele de pe ambalaje astfel încât să fie acceptate de centrele automate de reciclare. Dar, sub pretextul că „aștia ne iau banii”, mulți brașoveni efectiv blochează civilizarea „locului”.
Pentru a intra pe făgașul normal al lucrurilor, orice om civilizat, după ce a golit un recipient (de plastic sau de sticlă), trebuie să verifice dacă a plătit garanție pentru el. Dacă a plătit, recipientul are semnul de „ambalaj cu garanție” și brașoveanul poate să-și „recupereze” cei 50 de bani plătiți. Dacă recipientul nu are semn, trebuie pus la reciclarea normală.
Deși pare complicat, brașovenii ar trebui să aibă, până când toate ambalajele vor fi cu garanție, 2 saci/plase/recipienți: unul în care să strângă ambalajele cu garanție și unul în care să pună, ca și până acum, ambalajele reciclabile.
Dar…Astăzi, un domn cu un sac mare s-a prezentat la un aparat de returnare cu un sac uriaș de sticle. Aștepți răbdător, a fost înaintea ta, dar nu poți să nu observi. Erau tot felul de sticle în acel sac. Inclusiv borcane. Omul bagă voios sticle pe gaură. Unele care încă au conținut. Nu contează. Mai mult de jumătate de sac din acele sticle au fost împinse înapoi. Pentru că nu aveau semnul de garanție plătită pe ele. Deci nu aveaua ce căuta în acel sac. Aparatul de returnare îi eliberează brașoveanului bonul cu care să-și recupereze banii înapoi de la comerciant, dar omul este complet nelămurit: „Eu ce fac acum cu ăstea?” ( ambalajele refuzate). Supermarketurile au prevăzut această situație și au amplasat coșuri uriașe în care brașoveanul să-și lase ambalajele pentru care nu au plătit garanție.
Mai mult…sunt și brașoveni care, deși automatul le refuză ambalajele, continuă să „provoace” senzorii foto instalați pentru recunoașterea ambalajelor cu garanție. Senzorii se plictisesc repede de manevrele „șmecherilor” care încearcă să ia un ban deși nu l-au dat și…blochează mașinăria! Și așa stai o oră la coadă, așteptând ca cei din fața ta să încerce să păcătească tehnica și așteptând ca angajatul supermarketului să vină și să deblocheze colectorul. Și așa trece viața.
Regula de bază ( scrisă și pe mașinăriile care recuperează ambalajele) este:
Sunt recuperate doar ambalajele pentru care s-a plătit garanție. Orice alt ambalaj blochează sistemul. Verificați semnul de pe ambalaj! Dacă pe etichetă nu este prezent semnul de „garanție”, duceți ambalajul la clopotele de reciclare! Nu este așa de greu!
2 comentarii
Adevărat !
Dar dacă mergi 3 zile la rând cu ambalajle și aparatul nu funcționează , ce faci ?
Eu am pățit ca ambalajel cu garanție să nu fie acceptate de aparat. Pe urmă am înțeles ca semnul de garanție trebuie să fie orientat în sus. Mai este de lucru până acest sistem va lucra perfect, ca în Danemarca spre exemplu