Talentatul inginer mecanic Jean Calcianu, considerat  inventatorul tancului, a fost printre cei mai buni piloţi de curse din România. La inițiativa lui, în perioada interbelică s-a organizat „Marele Premiu la Automobilism al Brașovului”, un eveniment foarte popular, transmis de radioul național, conform casasfatului.ro

În 1916,  tânărul Calcianu a proiectat şi realizat o maşinărie care semăna cu un automobil, dar era placat cu platoşe de oţel. După mai multe modificări, inovaţia tânărului mecanic avea să devină temuta maşină de război nelipsită din dotarea oricărei armate: tancul. Deşi britanicii sunt  primii care au introdus tancul în producţia de serie, uzinele Renault au realizat primul prototip. Cel ce a realizat primul prototip al acestei arme teribile a fost Jean Calcianu, un roman al cărui destin va fi legat mai târziu de Braşov.

Al patrulea născut dintr-o familie cu opt copii

În 15 octombrie 1934, Jean Calcianu își povestește începuturile carierei reporterului „Gazetei Sporturilor”, Jenny Dumitrescu. „Nu mai puțin de patru valize, de dimensiuni diferite, au fost întoarse cu fundul în jos și au lăsat să cadă pe podea, mormane de tratate de mecanică, reviste sportive ziare, fotografii. Am avut din ce alege și, cu toată împotrivirea prietenului meu, am reușit să pun stăpânire pe câteva fotografii care evocă trecutul lui Calcianu”, își începe reporterul relatarea. Fiu de țăran muncit, împovărat cu o casă cu opt copii, Jean a cunoscut greutățile vieții din cea mai fragedă copilărie. „M-am născut în comuna Poborul din județul Olt, în secolul trecut. Am văzut lumina zilei la data de 18 Martie a anului 1893, ca al patrulea copil al lui «nenea Constantin». Copilăria propriu zisă nu a durat prea mult pentru mine, întrucât alți frați, mai mici, au avut nevoie de îmbrățișarea grijulie a mamei. Îmi făceam o distracție din a mă duce cu oamenii maturi, departe la câmp pe acolo pe unde începuse să circule trenul. Rămâneam în extaz în fața puterii aburilor și îmi băteam capul să mă inițiez în secretele manevrării lor. Mai târziu am studiat amănunțit mașinei cu aburi care învârtea treirătoarea lui tată-meu. Am trecut prin primele două clase primare ca prin vis. Clasa următoare m-a adus la realitate, datorită unei zdravene urecheli, suferită din partea învățătorului meu. Lecția a fost atât de severă că mi-am pus în cap să termin cât mai curând cu școala din satul meu natal. Într-o bună zi mi-am descoperit cunoștințe de ceasornicar. Am reparat vreo două atât de bine că după ce le-am montat îmi rămăseseră piese de… rezervă. Am întrebuințat aceste piese, astfel că mi se dusese vestea în sat de ceasornicar în ale lăcătușeriei și de lăcătuș în ale ceasornicăriei. După ce sfârșit clasele primare, rugai pe tata, tot mai insistent, să mă trimeată la unchiu, la București“, povestea Jean Calcianu.

Ucenic în București, student la Paris

Către sfârșitul anului 1904, tânărul Calcianu a descins la București, în gazdă la un unchi care se ocupa cu vânzarea de flori. Unchiul spera să facă din el un demn urmaș în ale grădinăritului, dar pe el îl tortura ideia de a se perfecționa în mecanică. Așa a ajuns ucenic la o mare uzină din acele timpuri, Ressel.

A cunoscut rigorile vieții de atelier, până în 1913, când s-a decis sa dezerteze din București. Cu banii strânși timp de 8 ani, și-a cumpărat un bilet de tren pentru St. Etienne. A intrat în prima uzină care i-a deschis porțile. De aici a ajuns la Lyon, într-o uzină care fabrica motoare rotative pentru aviație, „Gnome et Rhone’’. Faptul că la Parisul se deschisese o școală de inginerie, a exercitat asupra lui o atracție irezistibilă.

Puțin înainte de sfârșitul anului 1913 ajunge la Paris, unde stă până în 1916, lucrând în uzinele Renault și urmând în acelaș timp cursurile pentru obținerea diplomei. În aceeași perioadă își obține carnetul international de conducere.

Primul tanc, realizat după planurile românului

La numai 21 de ani, tânărul român s-a dovedit un inventator de excepţie. A realizat  planurile primului tanc, care, în febra pregătirilor pentru Primul Război Mondial, a fost realizat de uzinele Renault. Principala inovaţie a românului era  un motor „Renault“ îmbunătăţit, extrem de puternic şi cu consum mic de carburant. Calcianu a schimbat cu invenţia lui istoria militară. Dar invenţia nu a rămas multă vreme secretă. Germanii şi francezii se înfruntau deja pe fronul invizibil al furtului de tehnologii militare. Cu doar un an înainte, Rudolf Diesel, inventatorul motorului cu acelaşi nume, a fost asasinat şi aruncat peste bord de spionii germani, în timpul traversării cu un vas a Canalului Mânecii. Nemţii erau îngroziţi de posibilitatea ca secretul unui motor cu un consum mai ieftin în acele Nici maşina blindată construită de francezi  nu a fost ocolită de lupta dintre agenţii secreţi. Una din cele mai versate spioane germane, cunoscută sub numele de Frau Doktor, pusese la punct o reţea de spioane care aveau misiunea de a corupe ofiţerii francezi. Frumoasele spioane au ademenit cu farmecele lor anumiţi ofiţeri şi au reuşit să copieze planşele tehnice ale invenţiei lui Calcianu.

Mașinăria lui Calcianu

Ciudata maşinărie care avea şenile în loc de roţi a ajuns la urechile Statului Major German. Examinând proiectul, inginerii militari au izbucnit în râs, spunând că „aşa ceva e o farsă“. Nemţii erau ferm convinşi că o asemenea maşină echipată cu platoşe de metal, tun, mitralieră, şenile, este mult prea grea pentru a putea fi urnită din loc de un motor „Renault“. Nemţii nu dădeau doi bani pe motoarele franţuzeşti. Cu puţin timp înainte de izbucnirea războiului avusese loc lângă Lyon, Marele Premiu al Automobil Clubului Francez, câştigat detaşat de maşinile germane. Erau Mercedesuri echipate cu motoare de avion, cu o capacitate de 115 CP. Automobilele franţuzeşti nici nu s-au putut compara cu cele germane. La ora aceea nu se auzise de inovaţiile tânărului  mecanic român. Astfel că, marii specialişti şi întreaga armată germană au rămas cu gura căscată când, pe câmpul de luptă, francezii au apărut cu mastodonţii de oţel. Diviziile Kaiserului au rupt-o la fugă în faţa duzinilor de tancuri. Maşinăria lui Calcianu funcţiona.

Continuarea materialului documentat de Alexandru Ghiza, pe casasfatului.ro