În plină pandemie, Alexandra, o tânără din Zărnești, a fost diagnosticată cu cancer la sân. Avea 33 de ani atunci când a aflat că suferă de aceeași boală care i-a răpit mama cu doar o săptămână înainte să-și primească propriul rezultat de la biopsie.
Vestea că nodulul pe care l-a simțit din senin era de natură malignă nu a luat-o prin surprindere. Dimpotrivă. Cumva, se aștepta ca, mai devreme sau mai târziu, să treacă, la fel ca și mama ei, printr-un diagnostic de cancer. Doar că nu se aștepta ca acest lucru să se întâmple atât de repede. Povestea ei a fost relatată de platformă de jurnalism Panorama.ro.
„Problema cancerului este foarte complexă pentru mine”, povestește Alexandra. Tot din cauza cancerului și-a pierdut soțul, în 2017, când bărbatul nu împlinise încă 30 de ani.
„Am experiență cu cancerul din ambele unghiuri: și ca pacient, și ca aparținător”, continuă Alexandra, acum în vârstă de 36 de ani.
Abia ce își terminase facultatea atunci când mama sa a fost diagnosticată cu cancer la sân. De atunci, a înțeles că cea mai bună variantă este să meargă regulat la controale. Doar așa putea depista din timp o problemă. Și altfel nu putea interveni precoce în cazul unui diagnostic sumbru, cum avea să și primească.
„E o suferință a mea că nu am copii. Dar în același timp, sunt conștientă că dacă nu aș fi mers la controale, că dacă nu s-ar fi intervenit la timp, probabil că aș fi depistat cancerul într-un stadiu metastatic. Nu te gândești, atunci când ai 30 de ani și ești în plină activitate, că poți să primești un astfel de diagnostic. Dar iată că se întâmplă”, povestește Alexandra, care e director al unui centru de educație non-formală din Zărnești.
Marile întrebări din spatele unui fenomen îngrijorător
Din păcate, povestea tinerei de 36 de ani nu reprezintă o excepție. În ultimul timp, tot mai multe familii, nu doar din România, ci de peste tot din lume, se lovesc de o realitate cruntă: scade vârsta celor diagnosticați cu cancer.
Spre exemplu, o analiză Financial Times a datelor de la Școala de Medicină din Washington, D.C., remarcă o creștere alarmantă a cazurilor de cancer nou diagnosticate în rândul persoanelor sub 50 de ani, în intervalul 1990-2019 și la nivelul G20, adică al economiilor industrializate. Pentru grupele de vârstă 25-34 de ani, creșterea e de aproape 20%. Asta în timp ce, în categoria de vârstă peste 75 de ani, incidența a scăzut după 2005, în aceleași țări.
În România, nu putem spune ce ne arată statisticile cu privire la acest trend observat în restul lumii, dată fiind lipsa Registrului Național de Cancer. Deși e pe agenda publică și pe lista de promisiuni de ani de zile, platforma e tot în faza de proiect.
Pentru a avea un ordin de mărime în ceea ce privește numărul pacienților cu cancer din categoria tinerilor, cu precădere a celor de 30-45 de ani, Panorama a făcut solicitări către Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) și către Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Până la publicarea acestui material, am primit răspuns doar de la INSP, datele nefiind însă defalcate pe categorii de vârstă, ci arătând un total al cazurilor de cancer aflate în tratament.
Dar unde nu sunt date, sunt oameni – pacienți și medici deopotrivă. Iar ei confirmă că și la noi scade vârsta la care se pun diagnosticele de cancer.
Lipsa unui traseu clar pentru pacientul oncologic în sistemul medical românesc
Chiar dacă motivele pentru care s-a ajuns aici reprezintă mari semne de întrebare în rândul membrilor comunității științifice, un lucru e cert: e nevoie de abordări diferite pe toate palierele: de la politici publice, la optimizarea programelor de prevenție, la ajustarea investițiilor și până la construirea unor campanii de informare care să țintească populația sub 50 de ani.
Știm, însă, că sistemul de sănătate românesc nu gestionează corespunzător nici cazurile clasice de oncologie, respectiv pe cele apărute la persoanele trecute de 50 de ani.
La rândul lor, specialiștii admit că e nevoie de o mai bună informare, inclusiv în rândul personalului medical, astfel încât tinerii să nu mai fie plimbați între specialități și spitale, așa cum se întâmplă în prezent. Aceste hibe și lipsa unui traseu clar definit pentru pacientul oncologic duc, la ora actuală, la întârzieri în punerea diagnosticului sau inițierea tratamentului. Iar când vine vorba de cancer, timpul face toată diferența.
„Recunoașterea simptomelor la persoane tinere poate să fie un lucru dificil de făcut de către medici, dacă nu au fost expuși genului acesta de mesaj”, admite doctorul Marius Geantă, președintele Centrului pentru Inovație în Medicină, citat de Panorama.
Cancerul, stilul de viață modern și tarele sale
Alexandra, tânăra de 36 de ani din Zărnești, povestește că la ședințele de chimioterapie era înconjurată de persoane care aveau sub 45 de ani.
„Mai bine de 40% din cei prezenți la tratamente aveau sub 45 de ani. Cred că suntem din ce în ce mai mulți tineri care trecem prin treaba asta. E îngrijorător”, a explicat femeia care a trecut atât prin chimioterapie cât și prin ședințe de radioterapie.
Și, totuși, de ce par să fie mai multe cazuri de cancer la tineri? O primă explicație este, cu certitudine, și creșterea capacității de diagnostic, declară medicul Marius Geantă.
E incontestabil că, față de acum zece ani, oncologia stă mai bine din toate punctele de vedere. Există mai mulți specialiști în oncologie la nivel național, au fost investiți mai mulți bani în aparatură de înaltă performanță sau în programe pilot de screening.
Însă, este esențial să ne uităm și spre celelalte cauze. În mod evident, în situații precum cea a Alexandrei, moștenirea genetică are o componentă cât se poate de clară. Dar în alte cazuri, în care nu există un istoric familial de boală, comportamentul individual, comportamentul social pot influența apariția cancerului.
Numărul ridicat de diagnostice de cancer în rândul milenialilor (născuți aprox. 1981-1996), de pildă, ar avea o legătură directă cu ceea ce numim stil de viață modern, apreciază oamenii de știință.
„Cancerul este o boală a genomului. Cu alte cuvinte, materialul genetic al unei persoane se modifică, celulele devin celule maligne, iar aceste modificări au loc în contextul interacțiunii materialului genetic cu diverși factori din mediul înconjurător. Pot să fie factori fizici, pot să fie factori asociați cu obiceiurile noastre: fumat, consum de alcool, consum de alimente ultraprocesate. Creșterea incidenței obezității ar fi un factor de risc. Această creștere reală a numărului de cazuri la vârste tinere e legată mai puțin de componenta genetică și mai mult de impactul pe care factorii amintiți îi are asupra materialului genetic al fiecărei persoane”, explică Marius Geantă.
O parte dintre factorii de risc care favorizează apariția cancerului sunt puși sub lupă și de experții Comisiei de Oncologie din Ministerul Sănătății, într-un document ce stă la baza controversatului Plan Național pentru Combaterea Cancerului, alt proiect ținut la sertar.
Cei trei factori asociați cu apariția cancerului
Aflăm, astfel, că rata supraponderabilității și rata obezității în rândul adulților au crescut mai mult în România decât în Uniunea Europeană, în intervalul 2014-2019, fapt ce ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă.
Nici din perspectiva consumului de alcool nu stăm prea bine: prevalența consumului periculos de alcool este cu 45% mai ridicată în România față de media Uniunii Europene, arată documentul amintit.
Iar dacă vorbim de fumat, se punctează că deși legislația anti-fumat adoptată în 2016 a contribuit la o scădere a numărului de fumători, România are în continuare un număr ridicat de consumatori de țigarete, în mare parte bărbați.
„Există deja date care ne arată că, dacă în următorii ani se păstrează trendul descendent în privința fumatului, dar, în același timp, se păstrează trendul obezității – adică din ce în ce mai mulți oameni vor fi obezi -, obezitatea va fi principalul factor de risc al apariției cancerului, depășind fumatul. Foarte importantă este componenta care asociază, de fapt, trei factori: componenta de nutriție și ponderea alimentelor ultraprocesate, componenta de activitate fizică și componenta de obezitate. Este o tripletă extrem de mult asociată cu apariția cancerului”, completează Marius Geantă, președintele Centrului pentru Inovație în Medicină.
Atunci când medicii nu recunosc simptomele
Pe lângă factorii ce țin de stilul de viață, există și o serie de cauze ce țin de sistem. Întârzierea unui diagnostic poate avea efecte dezastruoase pentru pacient, dacă nu decide să meargă să ceară și o altă opinie.
Chiar și Alexandra s-a confruntat cu o astfel de situație. A mers la medic și, în urma ecografiei la sân, nodulul nu părea anormal. I s-a recomandat să revină peste alte trei luni la control. Dar un simptom care îi era familiar din vremea în care își îngrijea mama, respectiv faptul că i s-au umflat ganglionii, a determinat-o pe Alexandra să meargă direct la oncolog.
„E un pericol pe care l-am constatat și vine din experiența ultimilor ani. Foarte mult din ceea ce înseamnă controlul cancerului în România este din zona oncologiei. Or, de fapt, ar trebui ca și medicii de familie sau medicii de alte specialități să fie implicați în programe de formare, așa încât capacitatea lor de a recunoaște simptomele să crească”, punctează medicul Marius Geantă.
Bineînțeles, contează și interesul pacientului pentru controale preventive, unde nu stăm deloc bine. Un lucru e cert: nu sunt de vină doar pacienții, ci și investițiile scăzute în prevenție și screening. Pentru că adevărul dureros e că, dacă nu e decontată de stat, prevenția poate fi foarte scumpă, caz în care cade prea des din bugetul unei persoane.
Un motiv pentru asta e că, în ceea ce privește programele de screening, un criteriu major de includere îl reprezintă vârsta. Iar programele derulate în România în momentul de față exclud din start persoanele sub 50 de ani.
Prin urmare, tinerii aparent sănătoși nu pot beneficia de screening pentru diverse tipuri de cancer. Asta în ciuda faptului că practica medicală, dar și experiențele altor țări cu sisteme de sănătate mai dezvoltate arată că vârsta pacienților diagnosticați cu cancer este într-o continuă scădere.
Spre exemplu, programul de screening pentru cancerul de col uterin nu funcționează în parametri optimi în România, iar programul de vaccinare anti-HPV, după mai multe încercări eșuate, urmează să fie extins de la finalului anului, prin includerea băieților, dar și prin compensarea vaccinurilor pentru adulți.
