Între 1948 și 1960 cetatea a servit drept închisoare pentru oponenții sistemului comunist din Țara Făgărașului, deținuți politici, Făgărașul devenind una din închisorile din sistemul Gulagului românesc. Atunci când castelul a fost transformat în închisoare de comuniști aici au fost aduși cei mai duri călăi ai vremii. Majoritatea localnicilor nici nu știu că în castelul medieval de la Făgăraș unde a trăit Domna Stanca, soția lui Mihai Viteazul, sau unde a funcționat Dieta Transilvaniei, a existat una dintre cele mai grele penitenciare comuniste. Turnul Tomory sau Sala Dietei au ajuns spații ale suferinței, iar subsolurile, celule de tortură și de moarte.
Șeful penitenciarului de la Făgăraș, Lazăr Tibor, era un om sadic, iar Refic Fizula, ofițerul politic, un ins care trăia pentru violență. Călăii din penitenciarul Făgăraș se fac responsabili de aplicarea unui regim dur de detenție ce a dus la decesul multor deținuți politici. Cauzele deceselor indicate în actele de moarte dovedesc că regimul de detenție, alimentația și îngrijirea medicală au fost gândite în scopul eliminării fizice a deținuților: TBC osos, TBC renal, hipertrofie cardiacă, hemiplegia membrelor inferioare, ulcer stomacal, ciroză. A funcționat acest peniteciar până în 1960. Penitenciarul Făgăraș a fost încadrat alături de alte penitenciare, ca Târgșor, Mislea, Pitești, Mărgineni, la un grad sporit de periculozitate. Conform registrelor actelor de deces cercetate de istoricul Ioan Ciupea, în închisoarea Făgăraș au fost înregistrate 166 de decese, care au survenit, pe ani, astfel: 1950 – 1, 1951 – 12, 1952 – 27, 1953 – 16, 1954 – 12, 1955 – 2, 1956 – 1, 1957 – 15, 1958 – 14, 1959 – 58, 1960 – 7. În penitenciarul din Cetatea Făgărașului au decedat 5 generali. Astăzi nu se mai cunosc urmele fostului penitenciar, lucrările de restaurare din anii 70 îndepărtându-le până la ultima.
LA PENITENCIARUL FĂGĂRAȘ AU DECEDAT 5 GENERALI:
Emanoil Leoveanu – 1959
Gheorghe Ștefan Lițeanu – 1959
Gheorghe Linteș – 1955
Ion Popescu – 1954
Vasile Zorzor – 1952
Generalul Vasile Zorzor rămâne în amintirea noastră ca o figură marcantă a unui ofițer de carieră român în prima jumătate a secolului al XX-lea, fiind unul dintre fondatorii interbelici ai Jandarmeriei și un profesor strălucit. Fusese unul dintre eroii de război și creatorii României Mari în 1918, pe câmpul de luptă. În mai 1948, a fost dat în judecată în „Grupul Martorilor” în cadrul procesului liderilor Partidului Național Țărănesc la Tribunalul Militar București și condamnat la cinci ani de închisoare riguroasă pentru „conspirație pentru rebeliune”. S-a stins din viață în august 1952, în Penitenciarul Făgăraș. Generalul Zorzor provenea din Oltenița. Obadă M. Mihai, fost sergent major al Jandarmeriei din Oravița, militar la Făgăraș, la UM 04724 în 1952, l-a cunoscut pe
generalul Zorzor și a vorbit despre situația acestuia, așa cum publică radiotvoltenița.ro.
„Generalul Zorzor a fost arestat, condamnat și a murit în închisoare de deținuți politici de la Făgăraș. La 15 septembrie 1952 am fost încorporat militar în unitatea militară 04724 Făgăraș – în fapt școala militară de ofițeri chimici, unde am stat până la 1 februarie 1953 – adică 138 de zile, când s-a constatat că nu am origine social sănătoasă, după care am fost vărsat la trupă de Brigada 73 Cavaleri de la Târgoviște. U. M. 04163, în perioada în care m-am aflat la Făgăraș, am auzit și eu de această închisoare celebră de deținuți politici considerați periculoși, vestită prin paza strictă, cruzimea și sălbăticia comportamentului organelor de pază. Închisoarea de la Făgărăș auzisem că este a cincea pe țară, după cele de la Sighet, Gherla, Pitești și Râmnicu Sărat.
Mai multe detalii, pe monitorfg.ro.
