Scrisoarea unei fetițe de 2 ani către RATBV: „Eram tare nerăbdătoare, dar mami mi-a explicat că am ajuns mai devreme și că autobuzul va veni la 8:12, așa că m-am așezat cumințică pe bancă și am așteptat răbdătoare în frig înghemuită în brațele lui mami…8:12….8:20….8:25”

O fetiță de doar 2 ani și 5 luni din cartierul Izvor, Tărlungeni a avut o experiență dezamăgitoare, în momentul în care a decis să călătorească pentru prima dată cu autobuzul, însoțită de mama ei. Victoria a fost tare entuziasmată la ideea că va merge cu mașina mare și verde.

„Numele meu este Victoria. Am 2 ani și 5 luni și locuiesc în cartierul Izvor Târlungeni. Mie imi plac tare mult poveștile și azi vreau să iți povestesc prima mea călătorie cu autobuzul.
Așadar a fost odată ca niciodată…

Cu o seara înainte mami mi-a povestit ca trebuie să ne trezim mai devreme pentru că vom merge cu autobuzul la grădi. Am fost tare fericită căci mereu o intreb pe mami ce e cu mașina aia maaare si verde. Așa că dis de dimineață m-am trezit cumințică cu o jumătate de oră mai devreme. Ne-am îmbrăcat, ne-am spălat pe față și pe dințișori, mi-am luat ghiozdanelul și am plecat spre stația de autobuz. Noroc că mami mi-a dat un hanorac gros că era cam frig să știi. Am ajuns cu 10 minute mai devreme căci mami spune mereu că punctualitatea este foarte importantă. Nu știu eu ce e aia, dar sună bine și mami mereu mă invață lucruri frumoase. Am ajuns repede in stație deoarece este aproape.

Eram tare nerabdătoare, dar mami mi-a explicat că am ajuns mai devreme și că autobuzul va veni la 8:12 așa că m-am așezat cumințică pe banca și am asteptat rabdatoare în frig inghemuită in brațele lui mami…8:12….8:20….8:25…Mami avea o mișcare tare ciudată din picior. Cică așa fac adultii când sunt agitați. La 8:35 mami s-a ridicat, m-a luat in brațe si mi-a spus că trebuie să mergem înapoi acasă pentru că autobuzul nu vine și trebuie să luăm mașina.

„Am început să plâng foarte tare”

Am început să plâng foarte tare pentru că imi doream mult sa văd și eu cum e cu busul ăsta. Dar stați liniștiți ca m-am înveselit repede cand mami a început să fugă cu mine in brațe. A fost suuuper amuzant, deși mama nu râdea deloc. Ne-am urcat în mașină și mama mi-a explicat ca busul a întarziat iar dacă am mai fi așteptat am fi ajuns prea târziu la grădi și doamna nu m-ar mai fi primit. Apoi mama a început să imi explice de ce e important să fim punctuali și că e foarte dezamăgitor și frustrant când cineva întarzie și nu poți avea încredere și bază în el. Și acum stau și mă gandesc oare ce fac ceilalți copilași a căror mămici nu pot fugi cu ei înapoi acasă repede repede? Sau care nu au mașină? Ei ce fac, dragă Primărie și RATBV?

Oamenii care așteptau cu noi in stație se plângeau că asta se întamplă în fiecare dimineață și mami i-a crezut pentru că am intrebat-o dacă putem să mergem mâine cu busul și mi-a răspuns ca nu pentru că nu avem siguranța că va veni la timp. Mă gândeam la oamenii care sunt nevoiți să aștepte în fiecare dimineață. Voi vă gândiți dragă Primarie și dragă RATBV? Vă imaginați cum e să iți incepi fiecare dimineața neștiind dacă și cât o să intarzie autobuzul? Dacă vei ajunge la timp sau dacă iar te va “urechea” șeful sau doamna educatoare pentru că iar ai întarziat? Sau daca iar vei ingheța în stație ? Că mami zice ca iarna e și mai frig decât azi. Sau dacă vei avea loc decent in autobuz ori daca va trebui să te inghesui ca niște sardine? Sau dacă vei reuși să urci? Eu nu îmi pot imagina toate astea incă dar pare un început de zi super nasol.

„Dar eu vreau să vă mulțumesc”

Dar eu vreau să vă multumesc. Vreau să vă multumesc că m-ați invățat niste lecții azi. Lecția nesiguranței, a neîncrederii, a frustrării și a dezamăgirii. Și să știți ca mami mereu spune că prind totul foarte repede. Și mai zice mami ceva. Cică nu e niciodata prea târziu să inveți ceva dar parcă pentru lecțiile astea e prea devreme. Nu credeți?

Și aș mai vrea sa vă intreb ceva: credeți că dacă un copil de 2 ani și un pic poate fi responsabil și cuminte să se trezească la timp astfel incât să respecte orarul autobuzelor, voi puteți fi la fel? Credeți că puteți sa fiți suficient de responsabili și suficienți de “cu…minți” astfel incât să rezolvați această problemă? Mami zice că e important să avem încredere în oameni așa că să știți că eu am încredere că veți găsi o soluție. Poate până la primăvară când va incepe și frățiorul meu creșa pentru că ar fi chiar hilar să o văd pe mami alergând cu amandoi in brațe din stație înapoi acasă.
Ș-am incălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. Ș-am incălecat pe-o căpșună și v-am spus o mare….minciună??? Aș fi vrut eu!

Cu drag și speranță,
Victoria