Acum 150 de ani, salariul mediu pentru o zi de muncă în agricultură era, în cazul bărbaţilor, între 0,25 şi 0,68 florini plus mâncare, ceea ce adăuga un supliment de 0,20 -0,25 de florini/zi. Femeile erau și pe atunci mai prost plătite- primeau între 0,19- 0,43 fl./zi și mâncare. Pentru comparație, carnea de porc se vindea cu 0,25 florini iar cea de vită cu 0,3 florini.
Desigur, diferențele regionale erau evidente: cele mai bune salarii erau la Brașov, urmate de cele din Cluj. La Târgu Mures sau Sibiu se plătea mai prost, scrie cercetătorul Iosif Marin Balog în lucrarea „Prețuri, salarii și consum în Transilvania între 1850-1914”, citată de hotnews.ro.
Perioada 1881-1885 se caracterizează printr-o creștere a salariului agricol pe zi, tendința cea mai evidentă în acest sens fiind în zona Clujului. Asta pentru că începând cu anii 1880, Clujul a intrat într-o perioadă de boom economic concretizat în crearea de noi întreprinderi, într-un boom în construcții și în proiecte majore de investiții (printre care și calea ferată Cluj Apahida Dej) care au absorbit o bună parte din forța de muncă disponibilă la nivel regional, direcționând-o din sectorul agricol către construcțiile feroviare, industrie și sectorul construcțiilor.
Slănina și untura erau alimente de bază în mediul rural
Slănina și untura erau în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX-lea alimente de bază în special în mediul rural, fapt reflectat de statisticile de consum; același lucru este valabil și pentru cartofi, considerați atunci hrana săracilor, „soluția de urgență” la care recurgeau oamenii în vremuri de penurie de alimente.
Scăderea prețului la slănină și untură de porc s-a datorat importurilor din America; au ajuns în orașele transilvănene pe calea ferată, de la Fiume, după ce au fost transportate acolo pe apă.
În 1900, prețul unui kilogram de slănină era dublu față de nivelul din 1850. De altfel, în primii ani de după 1900 observăm o creștere destul de spectaculoasă deși tarifele vamale au limitat pătrunderea pe piață a acestui produs de peste mări.
Creșterea a fost evidentă începând cu 1903, în timp ce în 1910 s-a atins recordul, prețul aproape incredibil de 1,06 fl/kg slănină, adică cu 76% mai mult decât nivelul din 1900 și cu 353% mai mult decât nivelul din 1900. 1850. Tendința este similară și în cazul unturii care înregistrează în 1903 o creștere spectaculoasă a prețului care și-a păstrat tendința ascendentă pe tot parcursul deceniului.
În schimb, prețurile la cartofi au crescut fără probleme în comparație cu alte produse, chiar și în deceniul de creșteri record de după 1900. Poate și datorită specificului acestui produs dat de modul particular de cultivare, diferențele de preț între diferite regiuni și orașe erau destul de evidente: de exemplu, în 1903, un kilogram de cartofi putea fi achiziționat în Brașov pentru 0,02 fl./kg, în timp ce la Cluj același kilogram a fost achiziționat cu 0,06 fl/kg.
