În anul 1946, România se afla în perioada de recuperare după război, iar Intreprinderea Aeronautice Brașov (IAR) care produsese până în 1945 peste 19 tipuri de avioane, inclusiv celebrul vânător IAR 80, era transformată într-o întreprindere de tractoare. Iar în data de 26 decembrie 1946 era produs primul tractor 100 % românesc, IAR22.
Uzina unde lucrau jumătate din locuitorii Brașovului
Primul tractor românesc funcționa cu aer de căruță motorizată, cântărea 3,4 tone și era echipat cu un motor Diesel de 34 de cai putere care produceau o tracțiune de numai 1225 de kg forță, după cum se specifică în datele tehnice ale vremii. IAR 22, produs sub licență nemțească, își face ieșirea ”victorioasă” în anul 1946 pe poarta fabricii, unde lucrau aproximativ 15.000 din cei 82.000 de locuitori ai Brașovului, adică jumătate din populația aptă de muncă de la acea vreme.
Încă de la începuturi, uzina a primit o comandă de 5.000 de bucăți din partea statului. Exact în acea perioadă, în România a fost abolită monarhia, iar regimul comunist a modificat ritmul și regulile, astfel încât, în aproximativ 2 ani, se produce tractorul cu numărul 1.000, la începutul anul 1949. Urmează o perioadă de creștere a producției, rezervată producției interne, mai exact, lucrului pe ogoarele patriei. Uzina de tractoare se extinsese atât de rapid, încât numărul celor care trăiau în cartierul muncitoresc din jurul fabricii se ridica la peste 20.000 de lucrători.
După aproape 20 de ani a venit și momentul de glorie, reprezentat de câștigarea, în anul 1965, a medaliei de aur la Târgul Internațional de la Leibniz, ceea ce a însemnat recunoașterea calității pe piața externă de atunci a celebrului model românesc Universal 650.
În schimbul a 20.000 de tractoare, România primea petrol și bumbac
Până în 1989, fabrica brașoveană a produs și a exportat peste 70 % din producția de tractoare în peste 100 de țări. Cererea de tractoare a explodat, astfel că la fiecare 9 minute pe poarta uzinei de la poalele Tâmpei ieșea câte un tractor. Exemplarul U650 a ajuns aproape în toate colțurile lumii, iar banii câștigați de au fost folosiți pentru plata datoriilor externe. Uzina ajunsese să producă un număr de 50.000 de tractoare, anual, în perioada anilor ’90. Mai mult de jumătate dintre ele sunt destinate exportului. Nimeni nu putea să își imagineze declinul ce se pregătea să urmeze. Lovitura vine din Iran, unde ajungea anual 40 % din producție. Afacerea considerată extrem de profitabilă fusese perfectată de Nicolae Ceaușescu. În schimbul a 20.000 de tractoare, România primea petrol și bumbac. Dar schimbările din 1989 nu au fost pe placul statului persan și înțelegerea pică. În ciuda eforturilor, conducerea uzinei, care nu cunoaște rigorile economiei de piață, nu reușește să găsească alți clienți.
Fără a mai avea suportul statului pentru negocierea contractelor pentru fabrica, în doar șase ani producția scade de la 50.000 la 6.000 de tractoare. Deși lucrurile nu merg într-o direcție bună, guvernanții îi liniștesc pe angajați. Finanțează găurile fabricii și le promit găsirea unui investitor.
În anul 1999, nu mai există nicio piață de desfacere pentru tractorul românesc iar agricultura românescă nici nu se bucură de o implicare evidentă și serioasă a ministerului de resort pentru a plăti subvenționarea utilajelor agricole. 80% din cei aproximativ 10.500 de angajați care mai rezistaseră în fabrică după cei 10 ani de tranziție sunt trimiși în șomaj. Totul pare că se duce de râpă, datoriile se ridică până la suma de 52 de milioane de dolari, într-o perioadă în care agricultura românească avea nevoie de tractoare ca de aer. În anul 2002, se obține certificarea europeană și americană referitoare la emisiile poluante pentru tractoarele produse la UTB. Este perioada în care fabrica mai produce 4.000 de tractoare pe an.
În anul 2004, Uzina de tractoare Brașov este la un pas de privatizare, doritorul fiind fabrica de tractoare Landini din Italia. A urmat apoi o negociere cu New Holland, cu indienii de la Mahindra&Mahindra, apoi cu Daewoo, dar toate fără succes. UTB bate recordul la privatizări eșuate : în 12 ani, șase încercări nereușite. În anul 2007, Uzina Tractorul a fost închisă, când mai avea doar 1.900 de angajați.
U650 a fost un concept integral românesc. Chiar și astăzi, acest model este încă funcțional în România, deși unele dintre tractoare au o vechime de peste 25 de ani. Multe sunt cârpite, având pe ele dovada vechimii, iar altele au fost recondiționate și am putea spune că arată impecabil, deși piese de schimb nu prea mai există. Culmea este că tractoarele U-650 mai sunt căutate, iar prețul cerut de vânzători pentru un astfel de utilaj ajunge este între 3.000 și 4.500 de euro.
