Brașovul se schimbă, atrage mai mulți oameni, atât rezidenți, cât și turiști. Apariția aeroportului de la Ghimbav va grăbi cumva dezvoltarea orașului, precum și a zonei metropolitan. Deja dezvoltatorii au mii de locuințe în plan pentru următorii ani, nu doar în Brașov, dar și în comunele sau orașele din zonă.
Acest lucru ar însemna, cel puțin la nivel statistic, mai mulți locuitori, un bazin mai mare de angajați, venituri mai mari pentru localitățile din zona metropolitană, dar și o mai mare responsabilitate pentru autorități.
Pentru că nu poți oferi o calitate a vieții ridicată dacă nu ai o infrastructură normal, măcar la nivelul celei din Ungaria, dacă nu ai spitale bune, mijloace de transport în comun modern, dacă nu ai școli și profesori meniți să scoată oameni din copiii care se pierd în mediul rural. În timp ce toate autoritățile din zona metropolitan trebuie să se gândească la un mod de a putea oferi toate aceste lucruri în viitor, noi ne pierdem în dispute politice fără sens, se blochează proiecte pentru că nu se dorește ca adversarii politici să puncteze electoral, iar Brașovul își limitează dezvoltarea.
Un plus este că firmele brașovene au avut business-uri în creștere anul trecut, că și-au majorat numărul de angajați, că județul se transformă într-un centru de business important, pentru a reveni pe locul doi, după București, așa cum era înainte de 1990. Doar că schimbarea stă în oameni, iar oamenii sunt dificili, aroganți, tupeiști, leneși, preferând mai repede o bârfă lungă unei ore de muncă. Toată lumea se plânge de salarii, dar când vine vorba de muncă, de orice fel, se mai gândește. Vorbeam cu câțiva antreprenori brașoveni care recunoșteau cu jumătate de gură, pentru a nu fi auziți, că dacă nu erau muncitorii străini nu reușeau să iasă din pandemie.
Vrem – nu vrem, lumea este într-o continuă mișcare. Ai noștri pleacă dincolo pentru a avea un viitor mai bun, dar apoi regret că au făcut acest pas, pentru că se lovesc de sisteme sociale pe care nu le cunosc, iar noi importăm forță de muncă din Nepal, India sau Sri Lanka, pentru că oamenii din aceste țări văd România ca pe o scăpare dintr-un lagăr al sărăciei. Și aici se lovesc de sisteme pe care nu le cunosc, de oameni care sunt speriați că li se vor lua locurile de muncă, care ajung încâiniți de ură pe venetici.
Ar trebui să ne adaptăm la schimbări, dar românul nu a știut niciodată să facă acest lucru.
Un comentariu
Articol bun si adevarat! Cu o singura exceptie de care ma indoiesc f. tare si in cunostinta de cauza: sunt f.f. putini cei care regreta ca au plecat! Si sunt si mai putini cei care se intorc…Ce Doamne iarta-ma sa faca in tara asta cu acest sistem de sanatate, de invatamant, de justitie si peste toate sistemul politic, care sufoca orice!