Nostalgicii „Epocii de Aur” a regimului comunist au reusit sa faca, in ultimii ani, foarte populara povestea platii datoriilor de catre Romania in 1989, motiv de laude la adresa „patriotului” Nicolae Ceausescu si de teorii conspirationiste potrivit carora acesta ar fi fost, de fapt, motivul inlaturarii dictatorului.
Partea care scapa acestei povesti este mai putin glorioasa: datoriile platite cu pretul unor sacrificii uriase de catre poporul roman fusesera facute tot de Ceausescu. Creditele de miliarde luate in conditii dezavantajoase au fost cheltuite pentru a construi o industrie grea anacronica si energofaga, in total contratimp cu momentul si directia in care se indrepta lumea. Politicile economice proaste au zdrobit Romania, care la sfarsitul anului 1981 a intrat in faliment pentru a doua oara in istorie (prima oara a fost in 1933).
La mijlocul anilor 1970, tarile comuniste isi atinsesera potentialul maxim de devoltare permis de modelul economic socialist. Incepand cu 1980 si pana la caderea regimurilor din Europa de Est, in 1989, in tot lagarul comunist ritmul cresterii economice a fost rezidual, in medie de 1% pe an.
Exceptie au facut doua tari: Polonia si Romania. In ambele cazuri n-a existat crestere in deceniul 1980-1989, ci recesiune.
Citiți întreaga analiză a lui Matei Udrea, pe aktual24.ro.