În miez de vară, cu temperaturi de peste 30 de grade Celsius în aproape toată țara, Transfăgărășanul este o destinație turistică pentru toți românii. Plus străinii care vin cu rulote, mașini decapotabile sau motociclete să experimenteze ”cel mai bun drum de condus din lume”, vorba lui Clarkson. Toți găsesc la capătul călătoriei, la lacul Bâlea, poate cea mai cruntă dezamăgire a turismului: muzică în boxe, kitsch-uri de toate felurile, gunoaie și oameni hotărâți să-i stoarcă de bani pe turiști. Mizeria fonică și vizuală eclipsează aproape complet frumusețea naturală a munților.
Dacă ai noroc și nu prinzi ambuteiaje poți circula până în zona lacului glaciar cu mașina. Acolo ești redirecționat către o parcare amenajată printr-o barieră pentru care plătești 10 lei pe oră. Locurile de parcare nu sunt marcate, întreg spațiul fiind o mare denivelare cu bălți, noroi și gunoaie pe jos. Nu ai voie să lași mașina unde consideri că este decent, ci unde strigă la tine – efectiv strigă fără nicio urmă de bun simț, niște băieți de la intrare.
După ce se dau jos din mașină majoritatea turiștilor pornesc spre lacul glaciar. Rezervație naturală, acesta impresionează prin ape extrem de limpezi. Atât de limpezi încât se văd doze de bere pe fund și pungi de plastic. La suprafață poți observa păstrăvi sărind pe lângă PET-uri.
Impresionați de frumusețea naturală care îți taie respirația, mulți turiști se așază pe o stâncă, lângă lac, să admire peisajul. Cine lasă privirea în jos, din păcate, nu vede decât mucuri de țigară prin iarbă.
Cei mai mulți vizitatori se plimbă pe urmă în jurul lacului, mai ales că latura de est încă există zăpadă. Este inedit să te poți juca în omăt la jumătatea lunii iulie. Ca să ajungi acolo trebuie să traversezi un podeț înainte de Cabana Bâlea. Practic pe aici se revarsă lacul la vale, formând un mic pârâiaș cu apă cristalină. Sub podeț se strâng PET-urile aduse de apă, ambalaje de plastic și tot felul de mizerii. Mai multe despre ”turismul” practicat la Bâlea, în reportajul Turnul Sfatului.
