Știu că este sezonul modificărilor fiscale și v-ați plictisit de articole gen „tot ce trebuie să știi despre” sau „toate modificările cu explicații”, așa că vă propun altă temă, ca să mai uităm de bacșiș și TVA la sucuri cu zahăr și coloranți.
Toți antreprenorii au remarcat de ceva timp că majoritatea interacțiunilor cu ANAF pornesc de la așa numita „analiză a riscului”.
Practic, funcționarii fiscului demarează acțiuni de verificare a firmelor și persoanelor fizice (denumiți contribuabili în limbajul de specialitate) pornind de la anumite informații pe care le obțin centralizând datele din sistemele informatice proprii sau din sistemele altor instituții, cum ar fi direcțiile de impozite și taxe locale și Oficiul Național al Registrului Comerțului.
În urma publicării în Monitorul Oficial a Ordinului ANAF 2017/2022, instituția aduce anumite informații suplimentare asupra acțiunilor care duc la încadrarea unui contribuabil în grupele de risc fiscal.
Codul de procedură fiscală stabilește 4 criterii prin prisma cărora fiscul încadrează contribuabilii într-o grupă de risc:
„a) criterii cu privire la înregistrarea fiscală;
b) criterii cu privire la depunerea declarațiilor fiscale;
c) criterii cu privire la nivelul de declarare;
d) criterii cu privire la realizarea obligațiilor de plată către bugetul general consolidat și către alți creditori.”.
Ordinul vine să aducă mai mai multă claritate în această clasificare, elaborând și mai mult care sunt elementele componente ale acestor criterii:
„a) pentru criteriul cu privire la înregistrarea fiscală:
1. subcriteriul privind neînregistrarea în scopuri de TVA;
2. subcriteriul privind neînregistrarea ca plătitor de impozit pe profit;
3. subcriteriul privind neînregistrarea ca plătitor de impozit specific;
4. subcriteriul privind neînregistrarea ca plătitor de impozit pe venitul microîntreprinderilor;
5. subcriteriul privind neînregistrarea ca plătitor de accize;
6. subcriteriul privind neînregistrarea ca plătitor de impozit pe impozitul pe venit, precum și al contribuțiilor sociale obligatorii;
7. subcriteriul privind neînregistrarea fiscală în cazul desfășurării de activități, obținerii de venituri și altor situații prevăzute de lege pentru care există obligativitatea de înregistrare fiscală;
8. subcriteriul privind riscurile asociate acționarilor/ asociaților/administratorilor/altor persoane, din perspectiva înregistrării fiscale;
b) pentru criteriul cu privire la depunerea declarațiilor fiscale:
1. subcriteriul privind depunerea cu întârziere a declarațiilor fiscale;
2. subcriteriul privind nedepunerea declarațiilor fiscale;
3. subcriteriul privind depunerea eronată a declarațiilor fiscale;
4. subcriteriul privind riscurile asociate acționarilor/ asociaților/ administratorilor/altor persoane, din perspectiva depunerii declarațiilor fiscale;
c) pentru criteriul cu privire la nivelul de declarare:
1. subcriteriul privind incoerența datelor din declarațiile fiscale față de datele din alte formulare prevăzute de lege, depuse de contribuabil;
2. subcriteriul privind neconcordanța datelor din declarațiile fiscale și din alte formulare prevăzute de lege depuse de contribuabil, în comparație cu datele și informațiile transmise de terți;
3. subcriteriul privind declararea incorectă a cotei și cuantumului impozitelor, taxelor și contribuțiilor de către contribuabil;
4. subcriteriul privind reducerea profitabilității;
5. subcriteriul privind riscurile asociate acționarilor/asociaților/ administratorilor/altor persoane, din perspectiva nivelului de declarare;
d) pentru criteriul cu privire la realizarea obligațiilor de plată către bugetul general consolidat și către alți creditori:
1. subcriteriul privind plata cu întârziere a obligațiilor fiscale;
2. subcriteriul privind neachitarea obligațiilor fiscale;
3. subcriteriul privind insolvabilitatea;
4. subcriteriul privind riscurile asociate acționarilor/asociaților/ administratorilor/altor persoane, din perspectiva realizării obligațiilor de plată.”.
Nu putem să nu remarcăm caducitatea actului din punct de vedere al impozitului specific, care este eliminat practic din logica fiscală de celebra Ordonanță 16/2022, a cărei lege de aprobare a fost promulgată la finalul lui 2022.
Observăm că devin extrem de importante anumite aspecte privind disciplina fiscală a contribuabililor persoane fizice și companii și anume: cele legate de depunerea la timp a declarațiilor fiscale, precum și cele legate de calitatea declarațiilor depuse de către aceștia.
Astfel, depunerea de declarații eronate sau incoerența dintre declarațiile fiscale vor duce inevitabil la verificarea contribuabilului care a depus acele declarații.
În ultimele cursuri pe care le-am ținut pentru Camera de Comerț și Industrie Brașov, am explicat câteva incoerențe care pot apărea în sau între declarațiile fiscale depuse de companii, de exemplu:
- declararea unor livrări taxabile cu TVA mult mai mici în timpul anului decât veniturile din raportările contabile de final de an;
- diferențe între raportările financiare și declarațiile de impozite și taxe (100) sau declarația privind impozitul pe profit (101);
- neconcordanțe între sumele prezentate în situațiile financiare anuale (ex: prezența unor cheltuieli cu mărfurile vândute și absența veniturilor din vânzarea mărfurilor);
- neconcordanțe între sumele din declarațiile privind achizițiile sau prestațiile intracomunitare și declarațiile de TVA (300);
- diferențe între declarațiile informative (300, 394) și declarația de TVA (300).
Acestea sunt doar câteva dintre elemente, dar mai sunt multe altele, care nu sunt încă transparent prezentate de Fisc, cum ar fi de exemplu soldul mare de numerar la finalul anului de raportare care a născut destule controale în perioada anterioară. Nu este clar care este suma de la care Direcția Antifrauda Fiscală demarează aceste verificări, am avut controale și la sume mai mari și mai mici. Legătura sesizată de firma noastră este că soldul registrului de casă nu trebuie să fie mai mare decăt media vânzărilor lunare.
În plus, în logica nedepunerii, depunerii cu întârziere a declarațiilor sau în cea privește depunerea eronată a acestora vor fi judecați și contribuabilii persoane fizice, nu doar companiile. Deci și atenția acestora va trebui să fie una mărită.
Trebuie spus că, din fișierul SAF-T Fiscul va avea teoretic capabilitatea să extragă informații relevante inclusiv despre contractele de chirie pe care companiile le au cu persoanele fizice. Tocmai pentru că foarte multe persoane fizice nu își declară veniturile obținute din închirierea bunurilor din patrimoniul personal vor începe controale în acest domeniu.
Observăm că disciplina fiscală a contribuabililor și competența profesioniștilor care conduc sau îndrumă activitatea de contabilitate și raportare devin criterii extrem de importante în demersul unui antreprenor de a-și asigura un parcurs fiscal cât mai lipsit de evenimente.
Totodată, implementarea graduală a Raportării SAF-T va obliga toate companiile să folosească programe informatice performante, care să asigure comunicarea eficientă dintre partea operațională (comenzi, vânzări, achiziții) și partea de raportare fiscală și contabilă.
Odată cu aceste modificări ANAF trasează o linie extrem de groasă de demarcație, iar companiile care nu vor folosi tehnologia în activitatea curentă dar și în cea de raportare fiscală vor fi eliminate din piață, culmea, nu de concurența directă ci de activități secundare.
Vremurile în care contabilii calculau cu pixul si calculatorul taxele sunt deja istorie, însă implementarea obligatorie a tehnologiei va face o și mai mare curățenie pe piața serviciilor profesionale.
Vorba specialistului: un contabil scump știi cât costă, însă un contabil ieftin poate să coste chiar mai mult.
Sorin Bâscă
Managing partner – Cont Consulting
Expert contabil – Consultant juridic
Textul reprezintă o interpretare a specialiștilor firmei Cont Consulting, fără a se intenționa substituirea prevederilor legale în vigoare. Nu suntem răspunzători pentru eventualele daune provocate de folosirea acestui material în scop legal sau ca probă într-un eventual litigiu.
