Moștenitorii lui Ion N. Fințescu, decan al Facultății de Drept și prorector al Universității București în anii 1941-1942, iar ulterior ministru al Economiei Naționale între august 1942 și februarie 1943, în Guvernul condus de mareșalul Ion Antonescu, se judecă cu Primăria Predeal, în mai multe procese. Miza strict economică este retrocedarea unui teren din orașul-stațiune montană, însă există și una politică și istorică, relevă datele Profit.ro. Ion N. Fințescu a cumpărat în 1926 un teren de 623 metri pătrați în Predeal, acesta fiind naționalizat de regimul comunist prin decretul nr. 111/1951, potrivit documentelor din dosare.
Naționalizarea a fost decisă ca urmare a faptului că Ion N. Fințescu fusese condamnat la închisoare cu confiscarea averii în 1948, în baza Legii nr. 312/1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau de crime de război. El a petrecut 8 ani în detenție și a decedat ulterior la puțin timp de la eliberare, în 1958. Moștenitorii lui Fințescu au solicitat încă din 2001 Primăriei Predeal restituirea în natură a părții libere din teren și compensarea în echivalent sau în puncte a restului proprietății. În 2019 au dat în judecată autoritatea locală, iar în același an instanța a obligat Primăria să le soluționeze (într-un fel sau altul) solicitarea de retrocedare.
Aceasta s-a conformat în primăvara anului trecut, după ce a fost executată silit în acest sens.
„Prin Dispoziția nr. 79/25.03.2022 a Primarului Orașului Predeal a fost respinsă notificarea privind restituirea în natură pentru motivul că autorul acestora (al moștenitorilor – n.r.), Fințescu N. Ion, figurează pe lista persoanelor vinovate de crime de război, gardieni de lagăre sau alte persoane care se încadrează în prevederile Legii nr. 312/1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau de crime de război″, se menționează în documentele citate.
Motivarea respingerii a fost că normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, aprobate prin HG nr. 250 /2007, prevăd că ″nu constituie preluare abuzivă și deci nu fac obiectul legii următoarele categorii de situații: (…) confiscarea unor bunuri ca urmare a săvârșirii unor crime contra umanității sau crime de război săvârșite în perioada 6 septembrie 1940 – 9 mai 1945 (cum ar fi: persoanele vinovate de crime de război, gardieni de lagăre sau alte persoane care se încadrează în prevederile Legii nr. 312/1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau crime de război, cu completările ulterioare)″.
Normele mai stipulează explicativ: „Deși Legea nr. 312/1945, cu completările ulterioare, este un act normativ în temeiul căruia s-au confiscat imobile ca pedeapsă penală complimentară, care a fost emis după 6 martie 1945, măsurile sancționatorii se referă la situații anterioare acestei date de referință. De aceea, în aceste cazuri nu se pot recunoaște drepturi reparatorii unor persoane pentru fapte incriminate și de legislația penală în vigoare (ar echivala cu acordarea de măsuri reparatorii pentru pedepse complimentare dispuse cu privire la fapte penale grave comise în perioada dictaturii fasciste/antonesciene/hortyste)″.
Astfel că moștenitorii lui Ion N. Fințescu au deschis în mai 2022 un nou proces, cerând tribunalului să constate că sentința de condamnare a lui Ion N. Fințescu din 1948 a fost motivată politic și, deci, nedreaptă, situație în care confiscarea din 1951 ar deveni abuzivă, iar reclamanții ar fi îndreptățiți să li se retrocedeze terenul din Predeal.
Mai multe detalii, pe profit.ro.
