În acest an a început etapa a doua a studiului de monitorizare a urșilor din zona Carpaților Meridionali prin probe ADN, realizat de Fundația Conservation Carpathia.
Studiul își propune să vadă cum a evoluat populația de urși din partea estică a Munților Făgăraș, Piatra Craiului, Iezer-Păpușa și Munții Leaota (județele Argeș, Brașov, Dâmbovița). Zona acoperă o suprafață relevantă pentru ecologia spațială a ursului de aproximativ 1200 kilometri pătrați. În același areal s-a realizat în perioada 2017-2018 un studiu similar (în urma căruia au fost identificați 283 de urși), urmând ca în această etapă să vadă schimbările survenite asupra populației de urși bruni de pe același areal.
Studiul include mai mulți pași care implică colectarea de probe pentru extragerea ADN-ului, analizarea acestora la un laborator partener din cadrul Universității Ljubljana, extragerea rezultatelor și interpretarea acestora. În perioada 1 august – 30 noiembrie, rangerii și echipa de monitorizare a faunei din cadrul Fundației Conservation Carpathia au colectat peste 900 de probe de urs din zona de proiect, acestea fiind trimis către laborator.
„Adevărul” a discutat despre acest proiect, etapele, așteptările și importanța sa cu Ruben Iosif, biolog coordonator echipă monitorizare faună la Fundația Conservation Carpathia.
În afară de informațiile importante privind evoluția populației de urși din arealul analizat, studiul realizat de Fundaţia Conservation Carpathia oferă recomandări de îmbunătăţire a metodei de monitorizare genetică aplicabile pentru Munţii Carpaţi, fiind un model care poate fi replicat la nivel naţional pentru a estima numărul de urşi şi pentru a identifica cele mai bune tehnici de gestionare a conflictelor om-animale sălbatice.
„Studiul este baza strategiei noastre de rezolvare a conflictelor om-animale sălbatice. De ce? Pentru că prin aceeași metodă poți identifica și urșii care cauzează pagube prin sate. De exemplu, când un urs atinge un gard ca să ajungă într-un grajd, el lasă acolo niște fire de păr. Iar după ce sătenii sună la 112, avem un protocol, mergem la fața locului și găsim probe pe care le colectăm.
Facem analize genetice la atacurile urșilor de trei ani. Și astfel putem vedea ce procent din urșii dintr-un areal provoacă pagube. De exemplu, mare parte din populația de urși coboară în livezi. Sunt și urși care din cauza lipsei hranei pot face atacuri la șeptel. Însă sunt anumiți urși care efectiv înnebunesc și efectiv se hrănesc numai cu șeptel, e cumva o habituare a ursului, care se obișnuiește cu acea carne și își dă seama că e foarte bogată în nutrienți”, a declarat pentru „Adevărul” Ruben Iosif.
Urșii care atacă au un anumit tipar
Grație probelor genetice prelevate, a fost identificat un urs mascul care a avut 15 atacuri la porci. În cele din urmă, ursul a fost prins și împușcat. Iar ulterior a fost prelevată o probă din țesutul său, demonstrându-se prin probele prelevate după alte atacuri la porci că era ursul vinovat de atacuri multiple.
Concret, iată cum sunt localizați urșii. Aceștia au un anumit tipar, anumite zone în care vin frecvent și atacă. Și astfel sunt așteptați cu cuști în care sunt puse momeli și ulterior capturați.
Tot în baza probelor ADN a fost identificat și un urs care intră numai în case și cabane. Ursul a fost localizat, capturat și mutat în alt areal.
„Genetic, această metodă te ajută să înțelegi cam câți urși sunt, care urși produc probleme. Însă metoda nu te ajută în timp real să identifici urșii vinovați, pentru că durează până când probele sunt trimise la laborator și analizate”, mai precizează Ruben Iosif.
Au trecut cinci ani de la prima etapă a studiului, iar în această etapă se va analiza ce s-a întâmplat ca evoluție a numărului de urși din zona analizată.
Reprezentantul Fundației Conservation Carpathia este de părere că nu va mai fi găsită o mare parte din urșii de acum cinci ani. Vor fi amprente genetice total noi, ceea ce înseamnă alți urși. Ca motive, sunt două ipoteze mari. Prima ipoteză ar fi aceea că există mortalitate mare. Legat de cauzele mortalității mari la urși, sunt și cauze naturale, și cauze antropice.
„Din păcate, România nu s-a concentrat pe o evaluare exactă a mortalității urșilor. Ca mortalitate din cauze naturale, pe primul loc este infanticidul. Masculii dominanți, dacă simt că populația crește, încep să o regleze natural prin ucidere puilor. Legat de cauze antropice, traficul auto a crescut foarte mult, inclusiv în zonele sălbatice. Începem să avem autostrăzi ce secționează cumva habitatul urșilor. E o problemă și cu urșii care vin constant în gospodării”, precizează Ruben Iosif.
A doua ipoteză ar fi aceea legată de faptul că urșii nu se deplasează doar în timpul unui an pe altitudine, ci este posibil ca și în timpul unui an să fie niște deplasări foarte mari, din mai multe motive.
„Un motiv ar putea fi acela că într-un an fagul poate fi foarte productiv, ceea ce ar atrage o mare populație de urși din estul Carpaților Meridionali. În alt an, se poate întâmpla ca într-un an să fie recoltă foarte mare de prune și mere”, explică Ruben Iosif.
Probele prelevate nu trebuie să fie vechi
Ca densitate a populației de urși, Ruben Iosif consideră că nu vor fi variații mari după finalizarea celei de-a doua etape a studiului. După studiul realizat în perioada 2017-2018, densitatea estimată prin modelare statistică a fost de 17-18 urși/100 de kilometri pătrați.
Probele prelevate pentru extragerea ADN-ului, excremente sau păr, sunt non-invazive și trebuie să aibă anumite ”calități”.
„Trebuie foarte mare grijă. Probele trebuie să fie proaspete, nu poți colecta ceva ce a stat în ploaie, soare sau vânt o lună de zile. La excremente, probele nu trebuie să aibă o vechime mai mare de cinci zile. La firul de păr, dacă e elastic, înseamnă că e proaspăt”, spune Ruben Iosif.
Cele peste 900 de probe recoltate au fost deja trimise la laboratorul Universității din Ljubljana din Slovenia. La începutul verii lui 2023 vor fi deja gata amprentele genetice, urmând ca după aceea să se realizeze statistica privind urșii. Etapa a doua studiului va fi finalizată până la finalul anului viitor.
În cadrul primei etape a studiului au fost recoltate 1.426 de probe de ADN cu o rată de succes a analizelor de laborator de 63%, fiind identificaţi 283 de urşi, 137 femele şi 146 masculi.
„Ne așteptăm acum să fie o creștere a ratei de succes, pentru că am făcut foarte multe îmbunătățiri de protocol. De exemplu, am grăbit traseul probelor până la laborator”, mai adaugă Ruben Iosif.
Replicarea acestui studiu după cinci ani va permite înţelegerea tendinţei populaţiei în vederea stabilirii unor politici pe termen lung de protejare a acestei specii şi pentru a diminua conflictele cu oamenii. Studiul este un prim pas pentru gestionarea responsabilă a urşilor din România.
