Ajunsă la doar 100 de angajați, fabrica Roman SA își va schimba, din nou, proprietarul. Societatea Pro Roman SA, acționarul majoritar al Roman SA, este în stare de faliment, iar potrivit tabelului creditorilor, suma datoriilor acesteia este de 93,76 milioane de lei (18,75 milioane de euro). Singurele active ale companiei sunt acțiunile pe care le deține la Roman SA, acestea fiind în curs de evaluare. Astfel, acțiunile ar urma să fie vândute unui investitor interesat de uzina brașoveană de autocamioane pentru a stinge datoriile acumulate de acționarul majoritar al acesteia. Potrivit unor surse din piață, pachetul majoritar de acțiuni ar valora peste 25 de milioane de euro.
Cea mai mare categorie de creanțe este cea chrirografară – 47,42 milioane de lei (9,48 milioane de euro) și este deținută, în principal, de familia Neculaie prin Prescon BV SA (30,97 milioane de lei), Prefa SA (6,24 milioane de lei), dar și în nume propriu de Alexandru Neculaie, fiul fostului proprietar Ioan Neculaie (10,11 milioane de lei). În total, familia Neculaie deține, direct și prin firmele pe care le controlează, peste 51% din creanțele Pro Roman SA. „Pe mine m-au trimis în închisoare pentru că voiam să fac camioane. Puteau să îmi zică direct și nu mai făceam. Nu vom mai face autocamioane la Brașov”, a declarat, pentru BizBrașov, omul de afaceri, proaspăt scăpat de problemele cu justiția.
Creanțele bugetare sunt în valoare de 43,61 milioane de lei, iar cel mai mare creditor al firmei falimentare este AJOFM Brașov, care are de recuperat 43,39 milioane de lei (pratic deține 46,28% din totalul creanțelor firmei).
În categoria creanțelor garantate se află AJFP Brașov (cu puțin peste 24.000 de lei) și Grup Oligopol SRL (cu 2,5 milioane de lei). Există și o categorie a creanțelor salariale, cu aproape 200.000 de lei).
Contract de 2,5 milioane de euro cu Ministerul Apărării
Între timp, în ciuda situației în care a fost adusă de cei care au administrat-o, compania Roman SA se încăpățânează să reziste pe piață. Mai mult, a reușit să câștige o licitație organizată de Ministerul Apărării pentru mentenanța a 60 de autocamioane aparținând armatei. Contractul este evaluat la aproximativ 2,5 milioane de euro, primele două autocamioane fiind deja livrate, iar alte cinci fiind în curs de finalizare.
Uzina brașoveană, care avea peste 25.000 de angajați în anii de glorie, a ajuns la un număr de 105 salariați și s-a restrâns de la peste 50 de hale la doar șapte, dintre care doar șase sunt folosite.
Potrivit directorului executiv al fabricii, Carol Rugacs, compania a reușit anul acesta să ajungă, doar în primele 11 luni, la afaceri de peste 6 milioane de lei doar din producție, alte nouă milioane de lei provenind din vânzare de active. Anul trecut, cifra de afaceri corespunzătoare producției a fost de doar patru milioane de lei.
Istoria distrugerii uzinei brașovene de autocamioane
Roman Brașov, unitate care avea în 1989 peste 20.000 de salariați, a fost privatizată pe timpul Guvernului Năstase, iar șef la Privatizare era Ovidiu Mușetescu. În septembrie 2003, Executivul de atunci a hotărât vânzarea uzinei brașovene pentru un euro, din pricina restanțelor uriașe la plata salariilor și a utilităților, aproape 92 milioane de euro, precum și a pierderilor de 23 milioane de euro.
Singurul ofertant al pachetului scos la vânzare a fost Pesaka Astana din Malaezia, adică unul din clienții externi ai Roman. Malaezienii au ajuns în posesia a 94% din acțiunile uzinei și prin contractul de privatizare s-au obligat să facă investiții de 4 milioane de euro din fonduri proprii și 45 de milioane de euro bani strânși din credite. De asemenea, Pesaka Astana avea obligația să mențină producția de autocamioane și să plătească preţul rezultat ca urmare a conversiei pachetului datoriilor Roman către furnizorii de gaz și electricitate, Distrigaz şi, respectiv, Electrica, companii deținute atunci de statul român.
Anul următor, Guvernul Năstase a scos HG 24 prin care a stabilit noul acţionariat la SC Roman SA: Pesaka Astana – 10%, Uniunea Generală a Industriaşilor din România – UGIR 1903 – 3%, Camera de Comerţ şi Industrie Braşov – 5%, Universitatea „Transilvania“ – 2% şi Asociaţia Pro Roman cu 80%. Noul acționar majoritar a devenit o asociație al cărei președinte era omul de afaceri brașovean Ioan Neculaie.
Apariția Asociației Pro Roman în structura acționariatului, fără niciun fel de licitație, și decăderea Pesaka Astana din rolul de acționar majoritar, s-a făcut la cererea expresă a politicienilor locali ai PSD care l-ar fi convins pe premierul Adrian Năstase că „este mai bine aşa pentru toată lumea”. Asociația Pro Brașov nu era societate cu scop lucrativ și în consecință a înființat compania Pro Roman. Neculaie a obținut controlul societății după ce a încheiat un contract de împrumut cu Asociația Pro Brașov, în numa personal, pentru suma de aprape 35.000 de dolari. Având acești bani, asociația i-a vărsat mai apoi în contul statului, conform contractului de privatizare. Împrumutul de 35.000 de dolari, plătit în lei, a fost garantat cu acțiunile pe care Asociația Pro Roman le avea la Roman. Cu o zi înainte de data scadentă a împrumutului, ceilalți acționari ai Roman au dorit să restituie cei 35.000 de dolari, numai că au făcut-o într-un cont ce nu aparținea lui Neculaie, fiind duși în eroare de acesta. După expirarea termenului de restituire, omul de afaceri s-a prezentat la Registrul Comerțului și a executat garanția, devenind astfel proprietar pe cei 80% din Roman Brașov. A urmat un șir întreg de procese între Pro Roman și Ioan Neculaie, acesta din urmă recurgând la o serie de măriri de capital, de vânzări de bunuri și de împrumuturi prin diverse firme pe care le controla.
În martie 2010, Neculaie a pierdut dreptul de proprietate asupra pachetului majoritar de acțiuni la societatea Pro Roman, administratorul parcului industrial Roman Brașov, în favoarea omului de afaceri Ioan Olaru. La data de 20 aprilie 2011 a fost condamnat la patru ani de închisoare cu suspendare pentru că a construit ilegal pe un teren al cărui proprietar era tot Ioan Olaru. În ciuda faptului că instanțele au decis că Neculaie nu mai este acționarul Roman SA, acesta a reușit în 2012 să parafeze la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară un contract prin care compania sa, Prescon BV SA, a închiriat tot ce deţine Roman în parcul industrial, adică terenuri, clădiri şi utilaje. Închirierea a fost pe 10 ani cu 0,5 euro/mp /lună pentru construcţii şi 0,12 euro pentru terenuri. Contractul stipula că Prescon rămânea stăpân pe uzină în următorul deceniu, chiar dacă societatea ar fi fost vândută de noul proprietar sau dacă intra în faliment. Anul următor, instanţa a constatat că actul de închiriere este lovit de nulitate, iar Tribunalul Braşov a făcut apoi lista completă a spaţiilor pe care Neculaie trebuia să le părăsească deîndată. Totodată, Tribunalul Braşov a decis în 2014 deschiderea procedurii de insolvenţă a SC Pro Roman SA, la cererea Prescon BV.
Istorie de peste 100 de ani
Uzina braşoveană a fost înfiinţată în 1921 sub numele de ROMLOC, producând pe atunci material rulant, mai târziu motoare şi automobile. În 1938, fabrica a început să producă armament. După venirea comuniştilor la conducere, în 1953, firma ia denumirea de „Steagul Roşu”. Treptat s-a specializat în domeniu, mai târziu ajungând la autoutilitare. Linia de producţie a fost pornită în 1971 cu un model motorizat Diesel sub licenţă MAN. Cumpărarea acestei licenţe a fost urmată de o amplă dezvoltare tehnologică şi umană a Uzinei „Steagul Roşu” (în perioada 1971-1974, urmată de 1975-1979) în acelaşi ritm cu întreaga industrie românească, care depindea de transporturi. În 1977 se ajungea la producţie record de 33.000 de maşini, pe an.