Uzina Tractorul Brașov a fost cea care dădea produse ce au ajuns pe toate meleagurile lumii, din America Latină până în Africa, Asia sau chiar Australia. Modelul U 650 a dus la o creștere importantă în agricultură, scrie adevărul.ro
În 1925, la Brașov se înființa o fabrică de avioane, IAR Brașov. În perioada interbelică și în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, aici s-au fabricat avioane românești, utilizate și în război. După ce s-a încheiat războiul, odată cu venirea rușilor, aceștia au confiscat mare parte din utilaje, ca pradă de război, astfel că uzina a fost nevoită să își schimbe profilul.
A luat, astfel, ființă, în 1946, Uzina Tractorul Brașov (UTB), una din cele mai cunoscute și apreciate firme românești, atât în țară, cât și în străinătate. Primul tractor care a ieșit pe poarta uzinei a fost un IAR 22, dar, de-a lungul timpului, produsele fabricii au condus agricultura românească la o dezvoltare fără precedent.
Numele de Uzina Tractorul Brașov a apărut în 1948, după numai doi ani de când nu mai producea avioane. Primele tractoare aveau motor Fiat, dar, din 1960, au început să iasă pe piață modelele 100% românești. De altfel, chiar și autoturismele de teren Aro erau mai apreciate dacă aveau motor fabricat aici, decât cele cu motor de Câmpulung.
Tractoarele fabricate la Brașov au ajuns din America de Sud până în Africa și Australia, țările din Asia, în special din Orientul Apropiat.
Uzina Tractorul Brașov a produs și sub licență, în Pakistan și Turcia, precum și în Argentina (aici în anii 1990).
Declinul societății a început încă în 1990, însă în primii ani a fost lent. Mulți dintre muncitori au plecat cu celebra ordonanță care le oferea un număr mare de salarii compensatorii. Cum mulți din brașoveni aveau origini în județele din Moldova, unii dintre ei s-au întors.
Astăzi, pe locul în care a funcționat uzina se află cel mai mare cartier nou din Europa de Est, alături de un mall întins pe o suprafață uriașă. În locurile în care erau porțile 1 și 2 ale uzinei mai funcționează câteva mici firme, însă numărul celor care muncesc astăzi pe locul fostei uzine este infim în comparație cu „orașul” care era în anii 1980 întreprinderea.
Articolul complet AICI
