Marian s-a născut la Mediaș și a crescut într-un centru de plasament de la Brașov. Când a fost dat afară, mama nu l-a primit. Pe tată l-a cunoscut la Penitenciarul Rahova, unde este închis pe viață pentru că a comis un omor.
Marian Țifraș vrea să-și spună întreaga poveste a vieții FOTO Asociația Catharsis
Abandonat de mic, Marian a crescut într-un centru de plasament de la marginea Brașovului până la vârsta de 16 ani. Tânărul, ajuns acum la 31 de ani, povestește felul incredibil în care a fost abandonat, practic, a doua oară.
„S-a terminat anul școlar, s-a făcut o ședință, ne-au adunat și ne-au spus că au o surpriză pentru câțiva dintre noi, că vom merge într-o excursie. Am ajuns la Timișoara, ne-au dat jos, ne-au pus la o masă și de atunci nu i-am mai văzut. Cei care ne-au dus erau domnul doctor și directoarea centrului”, povestește Marian pentru adevărul.ro.
Tânărul nu știa ce să facă. Abia intrase la liceu și nu avea cum să se întrețină singur. A luat legătura cu DGASPC Brașov, care i-a plătit chiria unui apartament în care locuia cu alți câțiva minori aflați în aceeași situație. Pe lângă chirie, Marian mai primea încă 300 de lei pe lună, bani care nu-i ajungeau pentru mâncare, întreținere, îmbrăcăminte și toate celelalte cheltuieli de strictă necesitate.
De parcă nu a fost suficient încercat de toate greutățile vieții, Marian a primit, în urmă cu doi ani, un verdict nemilos, în urma unor analize medicale: este seropozitiv, motiv pentru care a fost încadrat în categoria de handicap grav. Persoanele cu SIDA nu au dreptul la însoțitor, astfel că Marian are un venit foarte mic.
„Am doar indemnizația de handicap, de 350 de lei. Nu știu din ce cauză primesc atât de puțin, din moment ce eu am handicap grav, nu accentuat. Dacă aș primi și banii de însoțitor, m-aș descurca”, mai spune tânărul.
Marian pleacă de la Asociația Catharsis cu mâncare pentru câteva zile FOTO Asociația Catharsis
Asociația care îi este aproape de fiecare dată
De fiecare dată când nu mai știe cum să se descurce sau când trece prin momente grele, alături îi este Azota Popescu, președintele Asociației Catharsis din Brașov. Marian o sună, indiferent că este miezul zilei sau ora 3 noaptea și îi cere ajutorul, care nu se lasă niciodată așteptat.
„Marian a fost abandonat la naștere și niciodată căutat de cei care i-au dat viață, propus de Comitetul Român de Adoptii unei familii din Belgia, în anul 2000, dar neadoptat din cauza blocării adopțiilor internaționale în anul următor, 2001, alungat din orfelinat la vârsta de 16 ani deși era elev în clasa a 10-a și își vedea de treabă, ajuns pe drumuri, flămând și înfricoșat, a bătut la ușa celei care l-a adus pe lume. Dar, respins fiind chiar si de mamă, nu avea de ales. S-a apucat de furat. Și dormea pe unde-l apuca noaptea. Ziua prin boscheți, noaptea prin case părăsite. Nemâncat și nespălat, s-a umplut de râie”, a povestit Azota Popescu, pe scurt, viața lui Marian.
În timpul unei încarcerări, Marian a cunoscut un „viețaș”, un condamnat pe viață, pentru omor. A aflat că acesta era chiar tatăl său, care-l abandonase încă de la naștere. Și-a dorit să nu mai ajungă niciodată la Rahova, să uite de tatăl care nu l-a vrut.
Plângând a povestit cum a fost violat și a leșinat. Acum vrea ca toată lumea să afle povestea sa, pentru ca alți copii ajunși în sistem să nu mai treacă prin ce a trecut și încă mai trece el.
