Primele avioane românești au fost fabricate la societatea IAR Brașov, fondată la 1 noiembrie 1925, ca societate pe acțiuni. La început, acțiunile au aparținut uzinelor Blériot-Spad și Lorraine-Dietrich, fabricii Astra Arad, precum și statului român.
În decurs de aproape un deceniu și jumătate, statul român a cumpărat acțiunile deținute de uzinele franceze, astfel că la 1 septembrie 1938 uzinele au devenit în întregime proprietate a statului român, devenind regie autonoma de stat.
Fabrica cuprindea două unități de fabricație distincte: o secție de celule (construcții de avioane) și o secție de motoare. La uzinele IAR au fost construite multe tipuri de avioane cu motoarele respective, de concepție proprie sau în licență, de toate categoriile: de școală și antrenament, de sport și turism aerian, de mare raid, precum și avioane militare de vânătoare, de asalt, de bombardament în picaj, de observație, de recunoaștere, de bombardament.
„Prima comandă pentru aviația militară au constituit-o 30 de avioane Morane-Saulnier M.S.35, serie care a fost terminată în toamna anului 1928. Următoarea comandă a fost pentru 70 de aparate de tip Potez XXV de recunoaștere și bombardament. Cele două tipuri de aparate au fost construite în baza unor licențe de fabricație obținute de la uzinele franceze.
Primul avion purtând denumirea IAR a ieșit pe porțile uzinei în anul 1930. Era prototipul unui avion de vânătoare IAR-11 CV sau IAR-CV 11, realizat după proiectul inginerului Elie Carafoli în colaborare cu inginerul francez Lucien Virnoux. Formula constructivă adoptată, precum și calitățile sale de zbor îl plasau printre cele mai bune avioane din lume din categoria respectivă”, se precizează într-o analiză realizată de colonel (rez) Nicolae Uszkai.
15 tipuri de avioane proiectate la IAR
Dintre cele 21 de tipuri de avioane construite la IAR până la la încheierea celui de-al doilea război mondial, 15 tipuri au fost proiectate în cadrul uzinei. Dintre acestea s-au remarcat în mod deosebit prin performanțele lor următoarele:
- IAR-16 cu care în 1935 s-a stabilit recordul național la înălțime (11.631 m);
- IAR-39, avion de cercetare;
- IAR-80, avion de vânătoare;
- IAR-81, avion de vânătoare-bombardament;
- IAR-47, avion de recunoaștere.
În perioada 1927-1945, producția de avioane a uzinelor IAR a fost una dintre cele mai prestigioase din România. În afară de avioane și motoare de avion, la IAR s-au produs instalații și accesorii pentru armamentul de bord, respectiv lansatorul de bombe Barbieri, realizat în 1931 pentru avioanele Potez XXV și turele de mitralieră Grosu pentru avioanele Potez XXV și Potez 54.
La IAR, s-au fabricat, de asemenea, diferite avioane sub licență. Cea pentru avionul PZL P11 era necesară la acel moment deoarece industria aeronautică mondial făcea trecerea de la construcția aeronavelor din lemn la construcția metalică. Astfel, uzina IAR a fost obligată sa treacă la construcții metalice de un ordin venit din partea Secretariatului Aerului si Marinei care stipula că aeronautica română nu va mai comanda avioane fabricate din lemn.
Deoarece avionul IAR-80 era deja depășit tehnic, iar fabricile germane nu puteau livra României numărul convenit de avioane Messerschmitt Bf 109, s-a luat hotărârea ca acesta sa fie fabricat în România. Astfel România putea fabrica un avion modern și în cantitățile necesare înzestrării. Raidurile aviației americane asupra României în 1943-1944 au pus problema pentru autoritățile militare a dispersării uzinei aeronautice. Fabrica de celule a fost dispersată la Caransebeș și Topleț, fabrica de motoare la Colibași și Ucea, iar fabrica de armament și accesorii la Câmpulung, potrivit sursei citate.
Trecerea la producția de tractoare
Consecințele evenimentelor de la 23 august 1944 s-au repercutat și asupra IAR. Unitățile armatei sovietice au impus uzinei brașovene confiscarea materialului aeronautic importat din Germania și executarea de reparații autovehicule. Aceste abuzuri au produs pierderi financiare care însumau la nivelul anului 1946 peste o jumătate de miliard lei. S-a decis reducerea producției aeronautice la contractul Messerchmitt 109G și Daimler Benz și profilarea întreprinderii pe reparații autovehicule. Anularea contractelor aeronautice și insuficienţa resurselor financiare rezultate din reparațiile de autocamioane au condus la propunerea uzinei de a trece la producția de tractoare. A fost aleasă în final licența tractorului Hanomag de 45 CP.
Denumirea uzinei de R.A.I.A.R. Brașov a fost păstrată până în 1947 când a devenit Întreprinderea Metalurgică de Stat Brașov, iar de la 30 noiembrie 1948 Societatea sovieto – română pentru fabricarea și desfacerea tractoarelor. În luna noiembrie a anului 1946, au fost terminate componentele a două tractoare prototip. Acestea au fost montate în fostul sector de reparații ale motoarelor de avion Mercedes-Benz DB-605 și Junkers-Jumo 211 D, iar în dimineața zilei de 26 decembrie 1946 a ieșit pe ușa halei de montaj primul tractor românesc denumit IAR-22. Tractorul, în greutate de 3400 kg, cu roți metalice, având ghimpi de otel pe rotile din spate, era echipat cu un motor Diesel de 38 CP ce dezvolta o forță de tracțiune de 1225 kgf.
Primele tractoare fabricate au fost apreciate la mitingurile de la Brașov și București cu ocazia zilei de 1 mai, lucru care a dus la creșterea rapidă a producției. La data de 1 august 1948, în locul întreprinderii metalurgice s-a înființat Uzina Tractorul Brașov. Astfel, după 23 de ani, uzina IAR își încheia cariera de fabricant de aeronave. Avea sa revină pe piață în 1968 sub denumirea de ICA, mai apoi revenind la numele inițial IAR, la Ghimbav, în apropierea Brașovului.
sursă articol: ziare.com
