Elizaveta Babets este o ucraineană de origine rusă, de doar 24 de ani, care a fugit din calea războiului pornit de propriul popor împotriva țării în care locuia. A ajuns în România și a început să muncească pentru a-i ajuta pe ceilalți care au ajuns aici să se integreze.
Liz, cum îi spun prietenii, este fixer-traducător și educatoare voluntară în Brașov, acolo unde-i ajută pe copiii ucraineni refugiați din calea războiului să se adapteze, să socializeze și să reușească să comunice.
Liz își desfășoară activitatea la Blue Dot Brașov, sub egida UNICEF, în cadrul proiectului ”Teach for Ukraine”, desfășurat de Fundația Cărturești. UNICEF a ales Brașov pentru a amenaja o grădiniță pentru copiii ucraineni.
Proiectul Blue Dot vine în sprijinul refugiaților din Ucraina și își desfășoară activitatea în Albița, Huși, Isaccea, Siret, Sighetu Marmației, Brașov și București (sectorul 6). Blue Dots sunt centre de sprijin pentru refugiați, care acoperă cele mai imediate nevoi ale copiilor și femeilor, într-o manieră integrată.
Își așteaptă soțul
Elizaveta Babets a povestit pentru G4Media, în cadrul proiectului ENTR, că a ajuns la Brașov în urmă cu două luni, iar în prezent își așteaptă soțul, ucrainean, să vină din străinătate, unde lucrează. Vor să se mute împreună în străinătate și speră să obțină viză pentru asta. „Eu am permis de ședere în Ucraina, dar sunt rusoaică și pentru mine este dificil să mă mut undeva, – peste tot acum – din cauza războiului, dar soțul meu este ucrainean, așa că vom depune cererea împreună. Suntem o familie”, explică Liz.
Tânăra povestește că atunci când a ajuns în România, la scurt timp, a aflat de Blue Dots, și-a asigurat un spațiu unde locuiește, așa că își dedică tot timpul copiilor ucraineni cu care face voluntariat pentru a-i ajuta să se integreze după ce se salvează din ghearele bombardamentelor. „Și mai ajut și la traduceri, la interpretariat și încerc să fiu fericită aici în timp ce comunic cu copiii și cu ceilalți voluntari care stau aici”, ne spune Liz.
Împreună cu copiii și în timpul liber
Elizaveta face lecții zilnic cu toții copiii ucraineni, apoi se joacă și petrec timp în aer liber. Uneori desenează, alte ori fac lucru manual, se apleacă asupra artei, iau o gustare, fac sport și apoi Liz le citește povești micuților: „Apoi luăm prânzul cu ei. Și le dau în fiecare zi prânzul pentru ei și pentru părinții lor. Sper că voi găsi de lucru pentru a mă perfecționa în profesia mea, pentru că sunt traducător și sunt și profesor, dar prefer mai mult traducerea”, este unul dintre scopurile Elizavetei în momentul de față.
Singura problemă care o îngrijorează acum în mod real pe Elizaveta Babets, după ce a scăpat din infernul războiului, este viza pe care își dorește să o obțină împreună cu soțul ei pentru a se stabili definitiv în străinătate. Se gândesc la Canada sau Australia. Dar cine știe ce le rezervă viitorul?
