Casa Sfatului este Kilometrul 0 al Brașovului, iar de aici se măsoară toate distanţele față de alte orașe. Clădirea este al doilea obiectiv turistic important din oraș. Doar Biserica Neagră are mai mulți vizitatori anual.
Prima mențiune documentară a închisorii din incinta Casei Sfatului a fost realizată în anul 1521. Între anii 1770-1778 clădirea a căpătat forma de astăzi cu o singură excepţie: turnul. Abia în 1910 s-a construit actualul turn în patru ape.
Casa Sfatului, fosta închisoare și cameră de tortură medievală
În vechile registre e notată, în 1547, o pedeapsă cu biciuirea în Praetorio – Piaţa Sfatului. Aici se pronunţau sentinţele la moarte, iar condamnaţii erau executaţi prin decapitare, spânzurare sau ardere pe rug pe locul unde e acum fântâna arteziană. În anul 1595 a fost ridicat un Stâlp al Infamiei, unde răufăcătorii erau pedepsiți public. În 1688, a fost decapitat pălărierul Ştefan Stener, conducătorul revoltei antihabsburgice. Capul condamnatului a fost pus într-o ţeapă de fier lângă Stâlpul Infamiei şi a rămas acolo timp de 29 de ani.
La Stâlp erau pedepsiți cei care comiteau trădare, delicte politice. Tortura se făcea la etajul unu al Casei Sfatului. Temnița a rămas funcţională până în secolul XVIII.
La 10 august 1718, stâlpul a fost înlocuit cu unul nou, iar cel vechi a fost mutat din centrul oraşului în afara zidurilor, între porţile Porzenthor şi Closterthor, în dreptul Facultății de Drept de azi. Condamnații executați în Piața Sfatului erau înmormântați chiar pe locul execuției, în așa numita „grădiniță a căpățânilor”, iar ulterior cimitirul condamnaților a fost mutat pe Dealul Furcilor.
Articolul poate fi citit în întregime pe ZILE ȘI NOPȚI BRAȘOV.
