Printre extreme de numeroasele exponate valoroase ca documente istorice, Muzeul Casa Mureşenilor din Braşov are câteva a căror valoare este foarte ridicată şi din punct de vedere material. Unul dintre acestea este pianul care i-a aparţinut compozitorului George Dima şi care face parte din expoziţia permanent.
În 1968, într-o perioadă de deschidere spre cultură a regimului Nicolae Ceauşescu, apăreau, între altele, Casa Mureşenilor şi Casa Memorială George Dima. Aceasta din urmă avea să se închidă în timpul crizei din anii 80, iar patrimoniul avea să fie preluat de Casa Mureşenilor.
„La pianul acesta Lauberger & Gloss (care era şi furnizorul Casei Imperiale de la Viena), datat sfârşitul secolului al XIX-lea, a cântat şi a făcut marile compoziţii dirijorul şi compozitorul George Dima. După Marea Unire, muzicianul va ajunge la Cluj, unde bănuim că a avut alt pian şi a derulat altă activitate, la fel cum s-a întâmplat şi la Sibiu”, a precizat muzeograful Ovidiu Savu, notează bzb.ro.
Nume importante ale muzicii românești au cântat la acest pian
Pentru ca un pian să se păstreze cât mai bine, la acesta trebuie să se cânte. Astfel, nume importante ale muzicii româneşti au ajuns să cânte la pianul de la Muzeul Casa Mureşenilor. Nicu Alifantis i-a încântat şi el pe braşoveni prin interpretarea mai multor piese la acest pian care este tezaur universal.
„În anii 70, 80 şi putem spune chiar şi în ultimii ani, dar, mai ales, în anii 70, la acest pian au cântat cei mai importanţi pianişti, dirijori şi solişti din Braşov, iar din Bucureşti şi din ţară îi amintim pe Johnny Răducanu, prieten apropiat cu Mircea Gherman, urmaş al familiei Mureşenilor, Ion Caramitru, care nu numai că recita lângă pian, dar ştia şi să cânte la acest instrument şi mulţi alţii.
Chiar eu l-am luat de pe stradă pe marele profesor şi virtuoz Grigore Leşe, care fusese la Cerbul de Aur şi care a interpretat piesa «Nu-i lumină nicări» şi a plâns pentru că a cântat la pianul lui George Dima, cel al cărui nume îl poartă Conservatorul din Cluj, pe care l-a urmat”, a mai adăugat Ovidiu Savu.
Pe lângă celebrul pian, încăperea mai găzduieşte un fonograf, un gramofon, un instrument care funcţionează cu cartelă, un altul cu cilindri de ceară, dezvoltat de Thomas Edison. Discurile asemănătoare cartelelor perforate utilizate de computere în primele generaţii, discurile folosite de pick-up-uri, benzile de magnetofon, casetele extreme de populare în anii ‘80 sau chiar CD-urile sunt şi ele printre exponatele din camera dedicată muzicii.
