Refic Telep Fizula, unul dintre cei trei torționarii pentru care Institutul de Investigare a Crimelor și Memoria Exilului Românesc (IICMER) a depus sesizare penală, este originar din Dobrogea, zona transformată de comuniști într-un lagăr de exterminare, unde s-ar fi și stins din viață. În arhivele statului nu există nicio fotografie de-a sa.
În coloniile presărate în județele Constanța și Tulcea și-au găsit sfârșitul mii de deținuți politici care formau elita României. De origine turcă, Refic Telep Fizula s-a născut la 20 septembrie 1925, în Agigea. A fost băiat de prăvălie în mica așezare care avea să fie alipită Canalului Dunăre-Marea Neagră, mormântul deținuților politici. A lucrat ca băiat de prăvălie, argat sau croitor, iar în 1950 a fost recrutat pentru școala de ofițeri politici MAI Oradea.
Locțiitor politic la penitenciarul Făgăraș
A fost începutul carierei pentru Fizula, care a ajuns în doar câteva luni locțiitor politic la penitenciarul Târgu Mureș (decembrie 1950). În 1951 a ocupat același post la penitenciarul Făgăraș (1951), apoi a ajuns șef al biroului Penitenciar în cadrul regiunii MAI Ploiești (1953). A fost comandant la penitenciarele Buzău (octombrie 1953), Dumbrăveni (noiembrie 1955), la colonia de muncă Tulcea (iunie 1958) și la penitenciarul Tulcea (martie 1959). După un an a fost trecut în rezervă.
„În perioada în care a condus penitenciarul Făgăraș au murit cel puțin 22 deținuți politici, având vârste cuprinse între 39 și 71 de ani. Cauzele deceselor, indicate în actele de moarte, dovedesc că regimul de detenție, alimentația și îngrijirea medicală au fost gândite în scopul eliminării fizice a deținuților“, a stabilit IICMER.
Fizula lovea frecvent deținuții
La Penitenciarul Dumbrăveni, Fizula lovea frecvent deținuții, lucru pentru care a fost pedepsit disciplinar de șefii săi. Zelul său este remarcat în dosarul de cadre pe care l-a studiat istoricul Mihai Burcea, fost cercetător IICMER și fondator al Miliției Spirituale.
„Era un ins abuziv și pe alocuri violent, asta reiese din fișele sale întocmite de Serviciul personal. Ciudat este că nu există nicio fotografie a torționarului, nici măcar în acest dosar de cadre“, relatează Burcea.
La Făgăraș, Fizula obișnuia să se împrumute de la subalterni și să nu le mai restituie banii sau să nu-și plătească utilitățile. Ultimii ani de viață i-a trăit la Eforie Nord, într-un apartament comunist. Vecinii spun despre el că a murit internat fiind într-un azil la Tulcea.
„Praf în ochi“
Reprezentanții IICMER au făcut pe numele lui Refic Fizula plângere penală.
„Mă interesează prea puțin această diversiune cu condamnarea unor Acari Păun. Adevărații vinovați sunt undeva, mult mai sus. Au rămas puțini, sunt ascunși și ținuți la secret. Responsabilii sunt Securitatea, CC al PCR, laboratorul crimelor unde se fabricau toate aceste strategii de torturare și distrugere a celor considerați dușmani de clasă. Despre asta nu se vorbește. Restul… este praf în ochi“, consideră Paul Andreescu, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din Constanța.
Ce au mai descoperit cercetătorii?
Activitatea lui Refic Telep Fizula în cadrul penitenciarului Făgăraș a fost apreciată de către superiori. Pe site-ul IICMER, cercetătorii arată profilul torționarului.
„La unitățile Târgu Mureș și Făgăraș (cât a fost locțiitor politic) ofițerul a reușit ca printr-o muncă politică susținută să contribuie din plin la creșterea și educarea militarilor, asigurând prin aceasta paza și aplicarea regimului de penitenciar”.
În condițiile în care la Făgăraș regimul a fost unul cu veleități de exterminare, contribuția sa la aplicarea lui îl indică drept unul dintre responsabilii pentru abuzurile din închisoare. Tot la Făgăraș, Fizula a reușit „să îmbine munca profesională cu cea politică, conlucrând în mod principial cu comandantul unității”. Conlucrarea „profesională” a celor doi este reflectată de decesele înregistrate în cetatea-închisoare.
22 de deținuți politici au murit în mai puțin de un an
În intervalul în care Fizula a asigurat „paza și aplicarea regimului de penitenciar” (mai puțin de un an), conform documentelor pe care am reușit să le identificăm, la Făgăraș au murit cel puțin 22 deținuți politici, având vârste cuprinse între 39 și 71 de ani. Cauzele deceselor, indicate în actele de moarte, dovedesc că regimul de detenție, alimentația și îngrijirea medicală au fost gândite în scopul eliminării fizice a deținuților: TBC osos, TBC renal, hipertrofie cardiacă, hemiplegie membre inferioare, ulcer stomacal, ciroză, uremie etc.
Relevant în acest sens este cazul deținutului politic Ioan Haiduc. Fost subșef de poliție în localitatea Turda, acesta a fost arestat la 27 iulie 1948. Conform comisarului șef Florin Șinca, autor al lucrării „Martirii poliției române”, Haiduc ajunsese „cu cangrenă și infirmitate la piciorul stâng”, iar „infecția s-a întins și nu i s-a acordat nicio îngrijire medicală după bătăile încasate aici de la torționarul Tibor Lazăr. În urma acestora, a murit într-o celulă de la Făgăraș, la 5 februarie 1952”. Informațiile oferite de autor sunt confirmate inclusiv de către certificatul de deces care consemnează aortita și hemiplagia membrelor inferioare drept cauze medicale ale decesului.
Fișa lui Refic Telep Fizula
Căpitan de penitenciare FIZULA TELEP REFIC (n. 20 sept. 1925, com. Agigea, jud. Constanța), locțiitor politic la Penitenciarul Târgu Mureș (27 dec. 1950 – 5 oct. 1951); locțiitor politic la Penitenciarul Caransebeș (5 oct. – 31 dec. 1951); locțiitor politic la Penitenciarul Făgăraș Central (31 dec. 1951 – 21 nov. 1952); șef al Biroului Penitenciare din Direcția regională MAI Ploiești (21 nov. 1952 – 1 iul. 1953); comandant la Penitenciarul Buzău (1 iul. 1953 – 1 nov. 1955); comandant la Penitenciarul Dumbrăveni (1 nov. 1955 – 1 iun. 1958).
La Penitenciarul Dumbrăveni, Fizula lovea frecvent deținuții, lucru pentru care a fost pedepsit disciplinar de către șefii săi. Comandant la Colonia de muncă Tulcea/ formațiunea 0971 (1 iun. 1958 – 1 mart. 1959). La 1 martie 1959, prin ordinul MAI nr. 01383, formațiunea 0971 Tulcea a fost desființată și transformată în secție pendinte de Penitenciarul Tulcea. În urma acestei reorganizări, căpitanul Fizula a fost numit în funcția de comandant al Penitenciarului Tulcea (1 mart. 1959 – 1 mart. 1960). A fost trecut în rezervă la 1 martie 1960, cu ocazia reducerilor de efective din MAI.
Morții din Cetatea Făgăraș
Ludovic Orban, un făgărășean care a locuit pe strada Pălărierilor, în apropierea Cetății Făgăraș, a vorbit despre chinurile pe care deținuții le-au suportat în Cetatea devenită închisoare comunistă.
„Când a fost garnizoană în Cetate am fost să văd și eu, eram copil. Dar când a devenit închisoare, nu ne lăsau nici să ne apropiem. Am locuit pe strada Pălărierilor și auzeam cum urlau deținuții, erau bătuți și chinuiți, ieșea căruța cu un cal cu morții și erau duși în cimitirul românesc, undeva în fund, acolo unde era gunoiul. Acolo s-a făcut o groapă și s-au băgat morții, și nu știa nimeni. Erau doi pușcăriași de drept comun care-i duceau la groapă. Fostul meu vecin, acum stabilit la Sf. Gheorghe, a făcut închisoare 2 ani în Cetate, dar îi era frică să spună prin ce a trecut și după mulți ani de la eliberare”, a spus Ludovic Orban.
Torționarii avansați în grad în decembrie 1989 de Iliescu
Când România se scălda în sânge și se credea că se pune capăt regimului comunist, au fost emise decrete de către Consiliul Frontului Salvării Naționale proaspăt înființat. Prin astfel de acte normative au fost puși la adăpost torționarii comuniști din lagăre și închisori care i-au chinuit și ucis pe românii care s-au opus comunismului.
DECRET nr. 23 din 28 decembrie 1989
privind înaintarea în gradul următor a unor generali și acordarea gradului de general-maior unor colonei din Ministerul de Interne
EMITENT
CONSILIUL FRONTULUI SALVĂRII NAȚIONALE
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 6 din 29 decembrie 1989
Consiliul Frontului Salvării Naționale decretează:
Articolul 1
Se înaintează în gradul de general-locotenent următorii:
– generalul-maior Danescu Stan Gheorghe;
– generalul-maior Martis Toader Luigi.
Articolul 2
Se acorda gradul de general-maior următorilor:
– colonelului Apostol Anghelache Vasile;
– colonelului Bostina Dumitru Gheorghe;
– colonelului Maritescu Petre Ion-Mihai.
PREȘEDINTELE CONSILIULUI FRONTULUI SALVĂRII NAȚIONALE
ION ILIESCU
București, 28 decembrie 1989.
Boștină i-a chinuit pe deținuți la Salcia și Ostrov
General-maior de securitate Boștină Dumitru Gheorghe (n. 6 apr. 1930, com. Ciuperceni, jud. Gorj), organizator de partid la GAS Salcia – MAI (1956); locțiitor politic la Colonia de muncă Ostrov/formațiunea 0957 (1 iul. 1956 – 1 iul. 1957 și febr. 1960 – 8 febr. 1961); locțiitor politic la Penitenciarul Galați (1 iul. 1957 – febr. 1960); locțiitor politic, șef al Secției politice și secretar al Consiliului Politic din Brigada 54 Pază Constanța (1964 – ?); instructor în Secția pentru probleme militare și justiție a CC al PCR (? – 12 apr. 1978); secretar al Comitetului de partid din aparatul central al MI (12 apr. 1978 – ?); membru în Biroul Consiliului Politic din MI (febr. 1979 – ?); instructor la CC al PCR (aug. 1974); șef de Secție la Direcția Informații Externe – UM 0544 București din DSS (? – 1979); șef al Inspectoratului județean Constanța al MI (1979 – ?); membru în CJ Constanța al PCR și în Biroul CJ Constanța al PCR (1979 – 1984); deputat în Consiliul popular al județului Constanța; șef al Direcției Generale a Penitenciarelor (25 dec. 1989 – 1990).
Mircea Fometescu, fostul primar al comunei Ciuperceni, își amintește de Dumitru Boștină.
„Soția știu că ia murit, dar parcă am auzit că și el. În ultimii ani a venit pe la casa din Văianu, casă bătrânească, cred că din nostalgie. A încercat să repare una alta, apoi a renunțat. Lumea îl știa ca haiduc, mai puțin ca securist, asta urmare a unor întâmplări petrecute cu el în tinerețe. El nu povestea, era destul de închis”, susține Fometescu.
Implicat în arestările din decembrie 1989
Generalul-maior de securitate Gheorghe Stan Dănescu (n. 28 iul. 1928, com. Vânătorii Mici, jud. Giurgiu), șef al IJ Ialomița al MI (1 mart. 1971 – 1 oct. 1977); șef al Inspectoratului de Securitate al municipiului București/SMB – UM 0800 București (1 oct. 1977 – 31 oct. 1984); șef al Inspectoratului Municipiului București al MI (31 oct. 1984 – 4 iun. 1988); adjunct al ministrului de Interne (4 iun. 1988 – 30 dec. 1989).
În această ultimă funcție, Dănescu a răspuns de coordonarea activității aparatului central al Direcției Generale a Penitenciarelor și a tuturor penitenciarelor de pe întreg cuprinsul RSR. Poziția de locțiitor al lui Tudor Postelnicu i-o datora Elenei Ceaușescu, președinta Comisiei pentru probleme de cadre de partid și de stat a CC al PCR (în structurile de conducere ale MI se știa că Dănescu era „protejatul” primului-viceprim-ministru al Guvernului).
Sute de demonstranți au fost depuși fără forme legale în Penitenciarele Timișoara și București – Jilava (17 – 22 decembrie 1989). A fost avansat la gradul de general-locotenent prin Decretul CFSN nr. 23 din 28 decembrie 1989. Va fi tras pe linie moartă la nici trei săptămâni de la avansare (Decretul CFSN nr. 62 din 17 ianuarie 1990).
„Ciungul” a luptat cu partizanii din munți
Generalul-maior Luigi T. Martiș alias „Ciungul” (n. 31 aug. 1925, mun. Adjud, jud. Vrancea – d. 1994, mun. București), comandant de companie la Centrul de instrucție a cadrelor MAI din Botoșani, șef al Biroului pregatire de luptă din Direcția Generală a Trupelor – MAI și comandant al Regimentului 7 Operativ Cluj (anii ’50); membru supleant (1974-1979) și membru plin al CC al PCR (1979-1984); comandant al Trupelor de Securitate (1975-1984) și șef al Direcției organizare mobilizare din MI (1985-ian. 1990).
Martiș și-a pierdut brațul stâng în luptele purtate de trupele MAI cu partizanii anticomuniști din munți (anii ’50). În decembrie 1989, Martiș controla schemele de organizare și răspundea de mobilizarea tuturor efectivelor militare din MI.
Colonelul de securitate care a condus zona Arpaș
Colonel de securitate Sidea Constantin Nicolae (n. 13 mai 1923, satul Sitani, com. Pomezeu, jud. Bihor). A luat parte la luptele de pe Frontul de Vest în cadrul Companiei a 3-a puscasi din Regimentul 3 Infanterie pendinte de Divizia „Tudor Vladimirescu” (oct. 1944 – apr. 1945), șef al Biroului regional de Securitate Arpasul de jos (dec. 1949 – sept. 1950 si dec. 1950 – ian. 1951), șef al Biroului raional de Securitate Draganesti (ian. – apr. 1951), șef al Secției raionale de Securitate Turnu Magurele (mai 1951 – iul. 1952), locțiitor șef serviciu (iul. 1952 – 1954) și șef serviciu la Direcția regională MAI București (1954 – 1955), loctiitor sef Directie (1955 – aug. 1957), la Moscova (sept. 1957 – 1958), locțiitor al șefului Direcției regionale MAI Iași (sept. 1958 – 1 oct. 1960), locțiitor al șefului Direcției regionale MAI București (1 oct. 1960 – 4 ian. 1962), seful Directiei Regionale MAI Mures-Autonoma Maghiara (4 ian. 1962 – ?, 19 mai 1966), locțiitor al șefului Serviciului pașapoarte din municipiul București, evidența străinilor și controlul trecerii frontierei din MI – UM 0200 Bucuresti (23 mai 1977).
sursă articol: monitorfg.ro.
