Romii din Fişer, judeţul Braşov, nu îşi găsesc locuri de muncă pentru că nu ştiu să citească. Cel mai greu să îşi găsească de lucru este iarna, astfel că sărbătorile nu sunt tocmai un motiv de bucurie pentru ei.
Zeci de copii din oraşul Rupea trăiesc într-o comunitate a cărei adresă nici măcar Moş Crăciun nu o prea cunoaşte. Singura speranţă a micuţilor că vor primi un cadou de sărbători vine din partea asociaţiilor care sprijină familiile sărace de aici.
Fost sat al comunei Buneşti, cartierul Fişer din oraşul Rupea se află la mai bine de zece kilometri de oraşul propriu-zis. Satul a fost întemeiat de saşi, dar, aşa cum s-a întâmplat în majoritatea localităţilor săseşti, aceştia au plecat în Germania. Cei rămaşi au păstrat câte ceva din buna organizare a saşilor, dar s-au şi pierdut multe.
Comunitatea de romi este una în care nivelul de trai este extrem de scăzut. Cei mai mulţi de aici nu ştiu carte, astfel că de locuri de muncă nici nu poate fi vorba. Lucrurile s-au mai schimbat la generaţiile tinere, dar şi pentru copii este greu să înveţe să citească. Mai ales de când cu pandemia, învăţătoarea se bazează mult pe părinţi, iar, cum aceştia nu ştiu să citească, nu îi pot ajuta pe micuţi.
„Am ascultat colinde la radio”
Din acest motiv, şi scrisorile către Moş Crăciun sunt rare, iar acesta nu reţine adresa.
„A venit de la o asociaţie şi i-a pus pe copii să deseneze ce ar vrea să le aducă Moş Crăciun. Fetiţa a desenat nişte haine şi o păpuşă şi aşa a primit ce şi-a dorit”, povesteşte una dintre mame, pentru adevarul.ro.
„Noi am stat în casă de Crăciun şi am ascultat colinde la radio. Nu avem televizor şi toată lumea a încuiat porţile. Înainte, veneau feciorii de români la colindat, dar acum nu mai vine nimeni. Şi chiar dacă ar merge cineva cu colindul, toate porţile sunt încuiate”, spune Adrian.
„Trăim din alocațiile copiilor”
În cartier sunt şi câteva familii mai înstărite, care vor petrece Revelionul aproape ca familiile obişnuite, însă acestea pot fi numărate pe degete. Ceilalţi se gândesc doar cât mai e până la primăvară, când vor găsi mai uşor câte ceva de lucru, astfel încât să poată pune o pâine pe masă.
„Cei mai mulţi trăim din alocaţiile copiilor. Vara e mai bine, că găsim de lucru. Iarna nu avem ce face. Ne descurcăm cum putem. Pe noi nu ne angajează nimeni, că nu ştim să citim. Dacă aveţi un telefon din ăla, fără butoane, aduceţi data viitoare, că vi-l plătesc”, spune un alt bărbat.
„Ce Revelion, când noi n-avem bani? Stăm acasă şi ne uităm la televizor”, spune o femeie.
„Nu mai sunt sărbătorile cum erau odată!”
Strada e de obicei plină, dar ultimii ani au făcut ca până şi în această comunitate, care trăieşte aproape ca o mare familie, de sărbători să se retragă fiecare cu soţia şi copiii. Doar când e să mai bea un pahar de vin se mai strâng împreună.
„Eu mai beau câte un pahar cu vecinul de peste drum, dar acum a fost în străinătate şi s-a întors de câteva zile şi nu îl lasă poliţiştii să iasă din casă. Nu mai sunt sărbătorile cum erau odată!”, conchide un alt bărbat.