Valea Prahovei cu cele trei staţiuni montane ale sale, Sinaia, Buşteni şi Azuga, a început să conteze cu adevărat pe harta industriei autohtone odată cu decizia familiei regale de a-şi construi la poalele munţilor Bucegi reşedinţa de vară.
Primul rege al României, Carol I a fost cel care a simţit potenţialul locului şi a decis să ia legătura cu industriaşi străini pe care i-a îndemnat şi i-a ajutat deopotrivă să-şi dezvolte afaceri în zonă. Pe terenurile oferite de familia regală investitorilor au fost construite fabrica de hârtie de la Buşteni, fabrica de bere, fabrica de postav, fabrica de şamotă şi cramele Rhein de la Azuga.
Singura care a rezistat tăvălugului marilor privatizări de după 1989 a fost Crama Regală de la Azuga, şi astăzi furnizor oficial al Casei Regale. Restul fabricilor au fost puse la pământ şi vândute bucată cu bucată la fier vechi, iar în locul lor au apărut supermarketuri sau terenuri lăsate în paragină. Cramele Rhein, care poartă numele sasului brașovean care le-a construit la îndemnul Regelui Carol I, datează din anul 1892 şi de atunci continuă să ofere atât membrilor familiei regale, cât şi cetăţeanului de rând, celebrul spumos rose.
„Cramele au fost construite în 1892 de către un sas de origine germană, iar din 1920 au devenit oficial furnizor al Casei Regale din România cu vin spumant, iar spumantul Rhein Extra Burt Imperial a fost în meniul încoronării Regelui Ferdinand cu regina Maria din 15 octombrie 1922 de la Alba Iulia”, poveşte Nori Pinţă, unul dintre cei mai vechi angajaţi ai Cramelor de la Azuga, şi unul dintre puţinii români care au avut şansa unică să stea la masă alături de Regele Mihai şi de Regina Ana.
De fapt, cramele au fost construite de către Wilhelm Rhein, descendentul unei familii germane stabilite de peste 500 de ani în Brașov.
„Regele Mihai era prieten cu băieţii familiei Rhein care a construit această cramă şi venea foarte des aici. El, iubind maşinile şi motocicletele, venea cu o motocicletă ca să se întâlnească cu copiii familiei Rhein. Se plimba şi prin Azuga. Erau nişte oameni foarte modeşti, foarte demni şi buni la suflet, iar bătrânii acestui oraş numai cuvinte de laudă au la adresa dumnealor. Ei au stat în Sinaia până în 1947, iar familia Rhein a plecat tot atunci. Când s-a făcut naţionalizarea li s-a pus în vedere să părăsească România. Regele Mihai era un om foarte bun, ajuta văduvele, aranja ca femeile care erau văduve să aibă lemne pentru iarnă, le dădeau alimente, haine pentru copii, erau nişte oameni foarte buni şi erau foarte iubiţi în această zonă”, povesteşte Nori Pinţă.
Din păcate, comuniştii care au intrat în posesia cramelor de la Azuga au ţinut să distrugă orice urmă care să facă vreo legătură cât de mică fie cu familia regală, fie cu familia Rhein. Dispreţul faţă de sângele albastru şi de investitorii străini a fost atât de mare încât şi etichetele vechi ale sticlelor de spumant au fost distruse.
Absolut întâmplător, când unda dintre încăperile vechii crame a fost recent renovată, au fost descoperite, ascunse într-un perete, câteva dintre etichetele folosite înainte de anii 40 la sticlele de spumant. Nimeni nu ştie cum de au ajuns acolo, dacă au fost puse intenţionat de cineva pentru a le lua acasă ca amintire sau dacă au fost ascunse cu un anumit scop, ca să fie mărturie peste timp. Cert este că acele etichete, unele salvate doar parţial, stau acum la loc de cinste într-o ramă, pe peretele restaurantului unde în 2006 a fost organizată o cină festivă la care a participat şi Regele Mihai.
Un comentariu
Si Predeal e tot pe Valea Prahovei, raul izvoraste de sub gara din localitate.