La Brașov, copiii au rezultate mai bune la învățătură când sunt conectați la natură și se dezvoltă personal acumulând cunoștințe de știință și artă. Este concluzia la care a ajuns Ioana Duică Balaban, inițiatoarea programului educațional pilot Școala Pământului, gestionat la nivel local de Fundația Comunitară Brașov, la care sunt așteptați elevi de peste 7 ani și până la 99 de ani! La aniversarea a 10 ani de Lidl România, am vrut să aflăm de la Ioana Duică Balaban, mai multe despre acest inedit program educațional, finanțat prin Fondul pentru un viitor mai bun în comunități, program lansat de Lidl România și Federația Fundațiilor Comunitare din România. Ioana Duică Balaban, absolventă de Psihologie și Pedagogie, e coordonatoarea programului Școala Pământului, unde copiii învață în natură despre natură.
Vă considerați o exploratoare prin viață. Ce explorați în calitate de coordonatoare a programului educațional Școala Pământului?
Eu cred că sunt un explorator în fiecare zi acasă, la job sau la Școala Pământului. De fapt, cred că toți suntem. Explorăm locuri, trăiri, întâlniri cu oameni noi sau ipostaze noi cu oameni pe care deja îi știm. La Școala Pământului explorez bucuria unor noi provocări, bucuria de a strânge împreună oameni pasionați și plăcerea de a lucra cu copiii.
Cum a început acest program educațional pilot?
Întotdeauna mi-a plăcut natura. Am crescut la țară, pe vârful unui deal, și singura mea jucărie, distracție, evadare era evident natura. Anul trecut, în pandemie, cu toții ne-am apropiat de natură. Deși de ceva timp cochetam cu ideea de educație în natură, în 2020, cumva forțată de împrejurări, am început primul program de educație în natură, premergător a ceea ce se numește acum Școala Pământului. Vara anului 2020 am petrecut-o la marginea orașului Brașov, în pădure cu copiii. Timp de 11 săptămâni, dimineața, cu cizmele de cauciuc prin iarba udă sau noroi, stând pe baloți de paie, lângă un pârăiaș, am petrecut una dintre cele mai frumoase veri. Am construit cu mâinile noastre o mică vatră unde am copt bezele și cartofi, am povestit în jurul ei, am legat noi prietenii, am desenat, am cântat, ne-am jucat de-a grecii sau de-a romanii, am construit baraje de tot felul, ne-am construit leagăne în copaci, am construit căsuțe din crengi, am umblat după broscuțe, am cules soc și am făcut ceai, am făcut experimente la chimie și fizică, am exersat tehnici de teatru, am gătit omletă și clătite la micul dejun, chiar am avut și un mic recital la nai, susținut de prietena noastră Georgia Gulea. De pe Dealul Melcilor, noaptea, priveam stelele alături de Sorin de la Asociația Ucenicul Astronom. Apoi, într-o altă zi, una dintre fetițele care au participat la acest program a spus ceva de genul „tare școala aceasta, am învățat foarte multe” și a început să coreleze termeni pe care îi învățase în diferite săptămâni, programul fiind structurat pe săptămâni tematice. Acela a fost momentul când am devenit conștientă că procesul de învățare nu se întâmplă neapărat doar între patru pereți și un acoperiș. Scoală poate să fie oriunde poți să observi, să experimentezi, să te bucuri de noi senzații sau pur și simplu să te simți liber. Pe la mijlocul acestei veri de poveste a apărut oportunitatea oferită de Fondul pentru un viitor mai bun în comunități și am zis hai să încercăm. Am ales să numim acest proiect Școala Pământului pentru că oriunde pe această planetă fabuloasă pe care avem onoarea să ne fi născut, putem să învățam în permanență.
Ce grup de elevi sunt eligibili la Școala Pământului?
Preferăm copiii cu vârsta peste 7 ani, dar la Școala Pământului sunt bineveniți toți elevii cu vârsta până în 99 de ani. ?
În ce constau activitățile de la Școala Pământului?
La Școala Pământului avem activități care abordează atât știința, cât și arta. Bineînțeles, toate includ componenta de dezvoltare personală. În programul finanțat prin Fondul pentru un viitor mai bun în comunități, am desfășurat ateliere de știință (astronomie, fizică, chimie, biologie, microbiologie), benzi desenate, desen, muzică, engleză, istorie.
Care sunt oportunitățile deosebite pe care le oferă Brașovul pentru dezvoltarea conceptului de învățare în și de la natură?
Brașovul are un patrimoniu natural generos, suntem binecuvântați cu păduri frumoase și dealuri. Aici aveam profesori pasionați și copii curioși, dornici să învețe.
Cum a fost primită de către elevi desfășurarea cursurilor în afara clasei?
Cu bucurie! Chiar și în diminețile mai reci a fost plăcut să petrecem timp afară.
E greu să transformi curtea școlii, un spațiu tradițional de joacă și recreație, într-un loc de învățare?
Curtea este cel mai dinamic loc al unei școli. Este greu când nu ai, să zicem, o minimă infrastructură, niște zone amenajate. Trebuie să improvizezi puțin, să iți asiguri minimumul de instrumente necesare. Eu visez la niște curți imense, unde, pe lângă terenul de sport, să existe zone tematice pentru fiecare disciplină, foișoare, zone de relaxare, zone pentru dezbateri, discuții și spectacole.
Care sunt avantajele învățării prin experiență?
Pe scurt: te implici cu toate simțurile în procesul de învățare. Dezvoltă curiozitatea (motorul învățării), te învață să lucrezi în echipă, îți oferă spațiu să fii creativ și să îți valorifici imaginația.
Schițați un portret-robot al unui absolvent al Școlii Pământului!
Mai e mult până o să spunem că avem absolvenți, momentan suntem doar un program de educație nonformală. Însă pot spune că cei care au participat la activitățile noastre au un mare zâmbet pe față când se duc acasă și își doresc să revină.
În 2018, ați fondat, în Brașov, Muzeul Pedagogic, dedicat copiilor. Care sunt principalele atracții de aici?
Muzeul Pedagogic a fost un spațiu plin de viață, efervescent, în prima parte a zilei un grup de elevi pleca, altul venea. Când era puțină liniște, puneam la cale un eveniment. Seara se desena sau desfășuram ore de știință. Uneori aveam invitați speciali sau prezentări de carte. La muzeu era o forfotă continuă și era grozav. Muzeul Pedagogic a fost și este, „locul meu preferat de joacă” unde am putut să îmi pun în practică ideile, să adun oameni pasionați, care încă mai cred că putem să facem lucruri frumoase. Acum este pus pe pauză, pandemia cu toate restricțiile venite la pachet ne-a pus în situația în care nu putem susține financiar un astfel de spațiu. Cel mai mult ne-a afectat închiderea școlilor, restrângerea activităților extra curriculare, pentru că grupurile de elevi care ne vizitau erau principala noastră sursă de venit.
Cum v-a schimbat lucrul cu copiii?
Sunt mai curajoasă, dobândesc mai multă încredere în mine cu fiecare zi și am redescoperit plăcerea de a învăța.
Ce îi interesează cel mai mult azi pe adulții de mâine din Brașov?
Adulții de mâine sunt interesați de tot și nu exagerez. Ei doresc să afle despre iubire, roboți, univers, iarbă, frunze, animale, cum sunt oamenii pe interior, cum se naște o fotografie, cum de este cerul albastru și multe altele.
Ce unește comunitățile din Brașov?
Eu am reușit să adun câțiva oameni în jurul proiectelor pe care le-am gândit. Ne unește pasiunea pentru domeniul pe care îl cunoaștem fiecare, bucuria de a împărtăși ce știm cu cei din jur și speranța că putem să construim împreună o lume mai bună. Oamenii sunt motorul și sufletul oricărui proiect, fără pasiunea lor nimic nu este posibil. Sunt recunoscătoare pentru prietenia celor care s-au strâns în jurul Muzeului Pedagogic și a Școlii Pământului. Chiar dacă nu am fost întrebată cine sunt ei, am să spun câte o vorbă despre fiecare. Responsabilă cu managementul proiectului și încurajările este Lilia Cozari. Claudia Chirtoacă este cea care găsește soluții simple la lucruri complicate. Ne învață despre Univers – Ucenicul Astronom, alias Sorin Cosmin Miclos. Colorează și însuflețesc totul în jur artistele Xenia Pamfil și Ana Maria Gălețeanu. Ne-a înveselit cu ritmuri vesele Ioana Damian Bitere, profesoară de muzică. Ne uimește de fiecare dată și ne face dornici să aflam mai multe Dorina Stanciu, profesoara noastră preferată de chimie. Știe mereu ce să ne spună Cristina Lorintz, mare artistă a cuvintelor și o profesoară cool de limba și literatura română. Ne-a învățat că arhitectura înseamnă și cuibul unei păsări – Ioana Aldea. Despre arbori și secretele pădurii învățam cot la cot cu Iuliana Balga. Mihaela Grigoraș ne conectează cu natura și ne învață să ne găsim starea de bine. Roxana Mîzgaciu ne plimbă prin vremurile de demult apuse ale istoriei cu povești care mai de care mai interesante. Mădălina Crișan ne-a demonstrat că există forme de viață atât de mici că nici măcar nu le poți strivi, dar le poți privi la microscop. Într-o fotografie se oglindește multă știință, ne învață Laura Căpățână și Alexandra Bordeianu. Nicoleta Ciubotariu ne-a molipsit cu entuziasmul ei și ne-a învățat despre curent electric și legile fizicii. Natura oferă recuzită și inspirație pentru o întreagă piesă de teatru alături de Silvian Duică.
Ați mărturisit că învățați în permanență de la copiii și de la adulții cu care lucrați. Ce ați învățat cel mai recent?
Cea mai recentă experiență de învățare a fost să despic roci și să caut fosile. Chiar dacă alții au fost mai norocoși și au găsit niște fosile ale unor pești preistorici, absolut superbe, eu m-am bucurat să găsesc un mic fragment al unei scoici. Așa am învățat despre Marea Thetys care, acum milioane de ani, acoperea țara noastră și am fost uimită cât de surprinzătoare este natura și câte comori ascunde.
