Mijlocașul lui Sepsi Sfântu Gheorghe, Boubacar Fofana, a dezvăluit într-un interviu acordat Libertatea cum a ajuns să iubească muntele și ce îi oferă energie zilnică, africanul amuzându-se și pe seama faptului că a avut o întâlnire pe șosea cu un urs.
Boubacar Fofana, 32 de ani, a găsit bucuria relaxării în a privi munții și natura, cu o ceașcă de cafea în mână, la 8.000 de kilometri depărtare de locurile natale. Mijlocașul lui Sepsi Sfântu Gheorghe este născut la Conakry, în capitală, și este mândru de țara sa, Guinea, pe care o reprezintă la echipa națională, acolo unde a adunat 18 selecții.
Are o sută de meciuri strânse în țara noastră, bărbatul cât un munte de om, la 1,93 de metri, povestind într-un interviu acordat Libertatea că are numeroase motive să-i placă să trăiască printre români. O conversație la telefon, în limba engleză, cu fotbalistul bucurându-se de o excursie la Istanbul, în cele două zile libere petrecute de la clubul unde este angajat. ”Și asta-mi place, te sui în avion, într-o oră, două, ești în diverse locuri frumoase ale continentului”, a povestit fotbalistul.
Reporter: – Boubacar, cum vezi tu România după mai bine de trei ani petrecuți aici?
Boubacar Fofana: – O țară unde sunt fericit să lucrez zi de zi. Mai întâi, am venit într-un oraș mic, Mediaș, fără prea multe lucruri de făcut acolo în afara fotbalului, dar a fost o experiență OK. Eram 5-6 jucători sosiți din Portugalia, așa că m-am acomodat repede. Eu am și cetățenie portugheză, a fost simplu. Din august 2020 sunt la Sepsi, am învățat un pic limba, îmi este mai ușor să comunic. Sincer vă spun, sper să mai petrec mulți ani în România, sunt mulțumit cu nivelul de viață de aici.
– Ai schimbat un oraș mic cu un altul.
– Da, partea bună este că eu locuiesc în Brașov, ca mulți dintre străinii de la Sepsi. Este ca o scurtă excursie zi de zi, jumătate de oră distanță, de mers cu mașina, între Brașov și Sfântu Gheorghe. Brașovul este unul dintre cele mai frumoase orașe ale României, mă bucur de acest lucru.
– Tu cum te relaxezi?
– Merg la Poiana Brașov, stau în mașină și mă uit la munți, dacă e prea frig. Ies doar să-mi iau o cafea și pierd câteva momente acolo, doar eu și muntele. M-am obișnuit și cu frigul, prietenii mei de acasă nu înțeleg cum, se îngrozesc când le trimit poze cu zăpada.
– Ești african, ai trăit mulți ani în Portugalia, știu că-ți place mult soarele și plaja. Cum ai ajuns să apreciezi muntele?
– Uite, să-ți dau un exemplu. Conduc spre locuri unde vezi niște peisaje deosebite, cum este lacul Sfânta Ana, aproape de Sfântu Gheorghe, o minunăție naturală. Este ceva deosebit pentru mine. Și mai vezi și câte un urs pe stradă, pe șosea! Nu mi-a fost frică, mi s-a părut ceva deosebit, de povestit prietenilor de acasă. Îmi place această țară pentru că are de toate, păduri, munți, mare, este o țară superbă când ai timp liber de colindat.
– Mai în glumă, mai în serios, cum ai reacționa dacă nu ai fi în mașină când dai nas în nas cu ursul?
– Doamne ferește! Sper să fie pui ca să ne luptăm, că și eu sunt mai corpolent (râde). Dacă ar fi mama ursoaică, nu știu cum aș proceda. Chiar m-am documentat, am văzut mai multe filmulețe, dacă nu-l ataci, nu te atacă. Mai mult, am înțeles că și el se teme, dacă te întâlnești într-un loc impropriu pentru el, pe șosea gen, poate el o ia la dreapta, iar eu la stânga. Sincer, eu față în față cu un urs mare, cred că aș îngheța la propriu! Mi-ar sta și inima. Probabil, primul impuls ar fi s-o iau la fugă, nici nu știu dacă m-aș mai uita înapoi. (râde) Sau poate-i zic: ”Hei, ursule, sunt mai mare ca tine, mai bine fugi tu!”.
