În privinţa măsurilor anti-pandemice şi a vaccinării, destul de mulţi preoţi şi ierarhi ortodocşi s-au situat pe poziţii adverse faţă de specialiştii în medicină. În acelaşi timp, Covid-19 a secerat cu indiferenţă numeroase vieţi şi în interiorul clerului.
De un an şi jumătate, Patriarhia Română îşi numără morţii din pandemie: doi episcopi răpuşi de virus şi zeci de preoţi şi de monahi îngropaţi. Pe lângă aceştia, numărul infectaţilor în sutană este destul de mare, urmând curba infectărilor din comunităţile în care aceştia păstoresc. Lucrurile sunt cu atât mai controversate cu cât, până acum, Patriarhul Daniel, şeful Bisericii Ortodoxe Române, a evitat să iasă cu un mesaj clar şi răspicat prin care să îndemne populaţia să se vaccineze. În faţa unei poziţii tranşante a BOR, multe feţe bisericeşti, trecute sau nu prin boală, sunt reticente în a vorbi despre reguli sanitare şi fug de cuvântul „vaccin”, informează Adevărul.
E drept, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a rostit un îndemn clar, după zece luni de la momentul începerii campaniei de vaccinare: „Poziţia Bisericii Ortodoxe Române a fost şi rămâne una exemplar echilibrată de realism şi deplin favorabilă vaccinării recomandate de medici, al căror sfat trebuie să îl urmăm fiecare în parte”. De asemenea, arhiepiscopul Dunării de Jos, ÎPS Casian al Dunării de Jos, episcopul Huşilor, PS Ignatie, sau ÎPS Calinic al Argeşului au avut poziţii ferme pro-vaccinare, însă acestea sunt mai degrabă voci disparate, decât o poziţie majoritară.
Nu au studii medicale, dar încearcă să-i convingă pe credincioși că nu este bine
În acelaşi timp, mulţi călugări şi episcopi fără studii medicale vorbesc despre pericolul imunizării. Opiniile anti-vacciniste dure ale ÎPS Teodosie, arhiepiscopului Tomisului, sunt deja bine ştiute, iar lui i se adaugă şi alte sute de voci, ale unor preoţi de rând. „Scopul acestor vaccinuri sau aşa-zise vaccinuri este ca să ne modifice ADN-ul, să ne transforme în hibrizi care să putem uşor să comunicăm cu sistemul de calculatoare şi cu reţeaua 5G”, a predicat recent ieromonahul Teodosie Paraschiv de la mănăstirea Durău. Predica a devenit virală în grupurile de anti-vaccinişti.
Primul prelat răpus de COVID, în mai anul trecut
Primul ierarh al BOR răpus de COVID-19 a fost ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Acesta a murit miercuri, 20 mai 2020, la Institutul „Matei Balş” din Capitală. A fost înmormântat după numai două zile în incinta schitului Sihăstria Putnei, din comuna Putna. După un an şi cinci luni, BOR îngroapă un alt episcop: Gurie al Devei şi Hunedoarei (52 de ani). Acesta a fost internat pe 8 octombrie 2021 la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Deva, în urma unei infecţii cu Sars-CoV-2. A doua zi a fost transferat la Secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă cu plămânii afectaţi de virus în procent de aproape 70 la sută. O adeverinţă de vaccinare atesta că episcopului i-a fost administrată în 3 iunie o doză de vaccin Johnson & Johnson, de către un medic de familie din Sarmizegetusa.
La cele veșnice a trecut și un preot din Râșnov, ce a fost răpus de infecția cu acest virus anul trecut, iar Adevărul enumără mai multe bisericești care au decedat din această cauză.
Preoți care au scăpat de virus cu ajutorul tratamentelor
Dacă ÎPS Pimen şi PS Gurie au murit din cauza virusului, alţi episcopi ai BOR au fost mai norocoşi şi s-au vindecat cu ajutorul medicilor. În septembrie 2020, episcopul Ignatie al Huşilor a fost confirmat cu COVID-19. A fost internat la Bârlad, într-unul dintre containerele amenajate în curtea Spitalului Municipal de Urgenţă „Elena Beldiman”. În octombrie 2020, Mitropolitul Clujului, ÎPS Andrei (71 de ani), a fost depistat cu COVID-19. A fost internat la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie „Leon Daniello” din Cluj-Napoca. De pe patul de spital, el le-a transmis credincioşilor să aibă grijă de ei şi să respecte în continuare toate regulile anti-COVID. După un an de la boală, mitropolitul a anunţat că s-a vaccinat. Tot în octombrie 2020 a trecut prin boală şi episcopul Sălajului Petroniu Florea. Cazul lui a fost unul dificil, necesitând 37 de zile de internare, inclusiv pe secţia de Terapie Intensivă. „Starea mea de sănătate se deteriora din ce în ce mai mult, medicii care mă tratau erau foarte rezervaţi în privinţa recuperări mele, iar eu am simţit în câteva nopţi la rând că eram foarte aproape de <>. Atunci când durerea fizică este copleşitoare, teama de moarte îşi face loc mai uşor în gândul omului”, spune episcopul
