Pornim spre un an școlar cu speranță, optimism și responsabilitatea de a avea ca părinți o atitudine și un comportament adecvat dezvoltării armonioase a copiilor nostri. Perioada ce rămâne în urmă ne-a marcat pe toți și dincolo de teorii științifice, studii și cercetări, ca psihologi întâlnim cazuri la cabinet din ce în ce mai complexe.
Am rugat colegele noastre să descrie principalele probleme care i-au adus în cabinetele psihologice pe copii, adolescenți și părinți.
Onelia Pescaru, psihoterapeut și psiholog clinician: „Restricțiile sociale impuse de pandemie, închiderea școlilor și trecerea la învătământul online au generat la copii și adolescenți, pe lângă tulburările aferente vârstei școlare și particularităților fiecăruia, cu care eram obișnuiți, diferite tulburări emoționale, în proporție majoră dezvoltate pe fondul contextului psiho-social. Mulți au dezvoltat stări de anxietate și depresii cu consecințe extrem de grave , până la tentative de suicid. Cele mai frecvente diagnostice au fost reprezentate de anxietate, atacuri de panică, dificultăți de readaptare școlară, diminuarea concentrării la orele online precum și scăderea abilităților și interacțiunilor sociale, anxietatea de performanță. S-au multiplicat episoadele de furie și irascibilitate. Pentru că nu au mai mers la școli sau grădinițe, copiii au fost expuși, în plus și stărilor emoționale negative ale adulților- frica, angoasele, nesiguranța -și chiar îmbolnăvirii celor dragi. Astfel, copiii și adolescenții au fost nevoiți să îți depășească temerile și incertitudinile și să facă față noilor cerințe pentru care nu aveau exercițiu și abilități”.
Liliana Rotilă, psihoteraput și psiholog clinician: „Tot din sfera tulburărilor anxioase e și anxietatea față de examene și presiunea pe care tinerii o simt din partea părinților, profesorilor. Sunt cazuri unde unde își autoinduc presiunea sub forma anxietății de performanță ( teama de a nu fi suficent de bun, de a nu lua notele cele mai mari). Apoi apar tot felul de trăiri și datorate specificul vârstei ce implică îndrăgostiri, despărțiri și suferințele asociate. Au nevoie să fie ascultați, vă descarce emoții, să se simtă acceptați necondiționat. Alții au stima de sine scăzută și percepția eronată asupra propriei persoane, își văd punctele slabe și deloc calitățile. În ceea ce privește părinții apar pe de o parte nemulțumiri ale acestora legate de faptul că adolescenții dorind să socializeze mai mult, petrec mult timp în mediul on line sau pe jocuri. În felul acesta se «deconectează» de la ce se întâmplă în jurul lor, chiar de la atmosfera din familie și se conectează cu tineri de vârsta lor care au aceleași preocupări. De multe ori vorbim de un control excesiv din partea părinților care stau cu gura pe ei criticându-i, reprosându-le că nu învață, că sunt dezordonați, le pun etichete iar aceștia nu fac decât să se retragă, să de îndepărteze sau chiar să dezvolte simptome anxios-depresive, alteori, în cazuri grave ajungându-se în zona patologiei de tulburări psihotice. În urma acestor experiențe împărtășite de colegele noastre care lucrează intens cu copii și adolescenți, deducem că, responsabilitatea noastră ca părinți este extrem de bine conturată: copiii sunt oglinda noastră și a familiilor în care trăim. Ceea ce văd în casă vor multiplica și în mediul social sau școlar: răspund cu empatie la situații de viață sau cu violență, furii la situații conflictuale. Mai departe, avansând în viață vor proceda (pe tiparul asimilat în familia de origine) și cu partenerii, cu semenii lor cât și cu copiii ce îi vor avea”.
Pentru a evita aceste situații ne ajută să:
- ● Ne încurajăm constant copiii ( cel putin de câteva ori pe săptămână ) sub forma: “Ai reușit să faci asta bine”, “îmi place la ce rezultate ai ajuns”, “felicitări pentru…”
- ● Discutăm cu ei depre gândurile, emoțiile, ideile, preocupările, prietenii, sentimentele lor cel puțin 8-10 minute/ zi;
- ● Îi facem să se simtă înțeleși menținând un contact vizual permanent în timpul discuțiilor;
- ● Nu uităm cât de bucură și încarcă cu fericire o mângâiere sau o îmbrățișare în orice moment al zilei. Cu toții, mici sau mari avem nevoie de afecțiune. Și noi adulții suntem copii mai mari. Avem nevoie de cel puțin 5 minute de afecțiune zilnic.
- ● Împărțim zilnic cu copiii/ adolescenții treburile gospodărești pe principiul unității “toți murdărim, toți curățăm”, să îi implicăm în viața de familie (aprovizionare, curățenie, gătit, vizite, cățătorii etc).
- ● Îi ascultăm, să ne ascultăm și respectăm cel puțin 8-10 minute zilnic;
- ● Le povestim săptămânal din experiențele noastre trăite, pozitive sau negative, astfel încât să simtă că fac parte, că sunt ancorați în mediul din care provin asemenea unor piese de puzzle care se îmbină reciproc și sunt interdependente.
- ● Oferim apreciere și admirație; Să ne conectăm unii cu alții!
Revenind la situația actuală din mediul social, pentru a contribui la scăderea incidenței de creștere a cazurilor de infectare cu COVID indiferent de tulpină, este important să conștientizăm că acea rată de creștere care poate fi decisivă pentru trecerea la on-line depinde de comportamentul fiecăruia dintre noi. Comunitatea suntem noi, suntem parte componentă din acel procentaj. Așadar, dacă ne dorim să nu ne expunem suplimentar copiii, adolescenții la toate riscurile descrise de colegele noastre la începutul articolului, acționăm responsabil prin comportamente adecvate.
Este de dorit să:
- ● Mergem la cumpărături mai rar, cu o listă astfel încât să facem aprovizionarea pe termen mai lung;
- ● Evităm evenimentele sociale cu număr mari de participanți din proprie inițiativă;
- ● Păstrăm distanța în continuare și să nu neglijăm spălatul pe mâini (este posibil ca, la un moment dat să ne plictisim după atâta timp de comportamente repetitive iar atunci când nu mai acordăm atenție să fim expuși. Iar când folosim termenul “expus” nu ne referim numai la boală în sine ci la efectele generate de după boală cu accent pe consecințe transpuse în comportamente.
În concluzie, tot ce se întâmplă cu copiii și adolescenții nostri are legătură cu stilul nostru de viață. Alegem să ne protejăm de medii ce pot genera stări de anxietate și boală psihică prin multiplicarea unor acțiuni conștiente ce pot genera efecte pe termen lung.
Am scris acest articol dorind să ne simțiți alături de voi, pentru că ne preocupă viața cititorilor nostri și a familiilor lor. Ne dorim să trăim într-o societate sănătoasă atât din punct de vedere fizic cât și psihic. Dincolo de funcții, suntem părinți și cetățeni. Împreună, prin alegerea unor comportamente responsabile ne putem proteja copiii, tinerii, familiile si putem păstra o rată mică de infectare cu noul Coronavirus în județul nostru. Vă urăm mult succes, cu grijă pentru sufletele lor, dar și pentru ale noastre! Împreună pentru a crea soluții!
- Colegiul Psihologilor din România, președinte filala Brașov – psiholog Camelia Băncilă
- Inspectoratul Scolar JudețeanBrașov – inspector școlar general adjunct prof. Ion Negrilă