În anii 1940, după abolirea prostituţiei, prima măsură a fost desfiinţarea tuturor caselor de toleranţă. A fost o perioadă foarte grea pentru femeile uşoare. Acestea au fost trimise să lucreze la ţară sau în uzine. Mai târziu au fost folosite de securitate pentru a obţine unele informaţii.
Prin legea sanitară din 1930 bordelurile sau alte aşezăminte asemănătoare erau desfiinţate. Prostituţia e scoasă în afara legii, la presiunea celorlalte state europene, dar continuă să funcţioneze sub protecţia tacită a autorităţilor. Anul 1943 şi contextul celui de-al Doilea Război Mondial marchează revenirea casei de toleranţă şi a ocupaţiei de „patron de bordel”. Este incriminată doar practica clandestină a prostituţiei. După 1949 prostituatele au fost „reeducate”, iar din 1957 cele care îndrăzneau să practice prostituţia erau pedepsite cu închisoarea.
Reeducare prin muncă
La sfârşitul anilor ‘40, a fost demarată o misiune de reeducare a femeilor uşoare. Prostituatele au fost trimise în centre, pentru „adaptarea lor la exercitarea unei meserii şi a redresării lor morale”.
Bordelurile Braşovului de altădată. O „profesionistă” desăvârșită câștiga mai bine decât un avocat sau un medic
În 1948, spre jalea populaţiei masculine a Brașovului, când s-au desfiinţat casele de toleranţă, cele mai multe dame au fost duse la Budila, la o şcoală de reeducare. Şcoala de corecţie a funcţionat în conacul medieval din Budila, scrie Casa Sfatului. De acolo multe prostituate au ieşit tractoriste sau muncitoare pentru uzinele din oraş. După închiderea şcolii de reeducare, conacul a devenit liceu agricol şi crescătorie de porci. Ulterior, Liceul Agricol a fost mutat la Prejmer, unde funcționează și în ziua de astăzi.
În 1949, Poliţia de la Moravuri, împreună cu liderii comunişti, făceau raiduri prin oraş pentru a prinde şi ultimele femei rămase în branşă.
Un documentar despre bordelurile românești de odinioară și istoria practicării celei mai vechi meserii din lume la poalele Tâmpei, pe link-ul de mai jos:
