Institutul Național al Patrimoniului a definitivat studiul istoric pentru fosta platformă industrială Rulmentul, în vederea regenerării urbane a acestei zone de peste 30 de hectare, aflată în proprietatea Primăriei. Întrebările principale la care au trebuit să răspundă istoricii, arhitecții și peisagiștii care au realizat acest studiu a fost dacă pe amplasament există construcții cu valoare, iar în cazul în care există, dacă este posibilă reconversia lor.
Primarul Allen Coliban a precizat că acest studiu va sta la baza concursului de soluții ce va fi lansat în vederea conturării proiectului de regenerare urbană a zonei. „Nu putem vorbi de regenerare, fără să înțelegem istoria locului. Este o platformă ce își are originea în perioada interbelică și păstrează urmele transformărilor succesive. Acestea au o valoare atât din punct de vedere industrial, cât și al patrimoniului. Avem într-un spațiu istoric și important al Brașovului, care deja nu mai este unul periferic, o fostă zonă industrială care s-a conservat destul de bine. Avem hangare, care sunt importante pentru istoria aeronautică și industrială, dar și toate secvențele ulterioare de dezvoltare ale fabricii de rulmenți. Nu vorbim de o abordare strict nostalgică, ci de una modernă din punct de vedere arhitectural și urbanistic, pe care o vedem în toată lumea. Vorbim de reconversie și aducere în prezent, respectiv de amenajare a unor clădiri cu funcțiuni urbane de care orașul are nevoie, dar care să respecte și lucrurile legate de trecute. Abia acum putem înțelege potențialul, pe care îl punem la dispoziția arhitecților în cadrul concursului de soluții pentru proiectare, astfel ca propunerea cea mai reușită să câștige și să fie pusă în practică. Va fi un spațiu de recreere, cu zone verzi, și spații culturale, iar toate aceste funcțiuni vor fi incluse în tema de proiectare”, a precizat primarul Allen Coliban.
Rămasă de izbeliște de 14 ani
Uzina și-a închis porțile în anul 2007, o parte fiind cumpărată de un om de afaceri în urma privatizării, iar cealaltă fiind transferată Primăriei în proprietate, în contul datoriilor la bugetul local, pe care societatea le acumulase în ultimii ani. Conturarea acestui studiu a demarat în luna februarie fiind inventariate și clădirile cu potențial care se află pe zona privată.
După cum au precizat cei care au realizat studiul, primele intenții de a se construi pe acest loc datează din anii 1920, iar zona industrială a început să se dezvolte pe lângă uzina IAR existentă în zonă. În primul rând, edilii vor să pună în valoare fostele hangare, care au o valoare istorică, în rest se va lăsa o flexibilitate arhitecților ce clădiri pot fi păstrate, în întregime sau parțial. În 1937 – 1938 s-au făcut majoritatea clădirilor, există imagine aeriene interbelice și din timpul războiului. Aceste hangare deserveau Flotila 1 de Bombardament din Brașov.
Reprezentanții Institutului Național al Patrimoniului consideră că aceste clădiri reprezintă o resursă extraordinară de dezvoltare, iar astfel locuri trebuie să înceteze să fie văzute ca niște probleme, niște pietre de moară pentru autorități.
„În efectuarea acestei analize am obținut o serie de date inedite de la Arhivele Militare și Arhivele Statului. Am luat legătura și cu persoane care cercetaseră subiectul, reușind să obținem și o serie de materiale. O parte dintre hangare s-au păstrat, adăugându-li-se doar niște anexe, altele au fost transformate radical. Construcțiile erau așezate lângă un aerodrom, existând și un turn de zbor, care a fost demolat în anii ’70. Sunt hangare mai mici, de 50 metri, dar și două hangare de 100 de metri, care difereau și ca formă. Există astfel de construcții doar la Cluj, astfel că le conferă un caracter de raritate foarte mare. După război, pe fostele hangare a fost înființată o uzină pentru reparații material volant, care a funcționat timp de 10 ani, și atunci nu s-au făcut multe schimbări ale construcțiilor, iar în 1959 a fost înființată uzina Rulmentul. Într-o primă fază, s-au făcut mici adaptări ale hangarelor, dezvoltarea a început abia după 1965, în funcție de creșterea producției. Apoi s-au construit noi hale, în zona de Sud fiind cele mai multe intervenții. Au existat mai multe tipuri de lucrări, ce au vizat extinderea construcțiilor existente. Construcțiile realizate în anii 60 – 70 au deschideri mari, unde s-a trecut la tipul de structură metalică, iar cele mai recente construcții s-au făcut în anii 1990- 1991”, a enumerat arhitectul Ioana Petrescu, coordonatorul științific al studiului câteva dintre etapele prin care a trecut platofrma industrială brașoveană.
În stabilirea clădirilor cu valoare patrimonială, reprezentanții INP au luat în considerare elementele legate de calitatea artistică. „Sunt foarte multe instalații, care trebuie luate în calcul, deoarece creează ambianța locului. Ne-am uitat care clădiri pot păstra vie memoria platformei și potențialul de reconversie. Unde avem deschideri mai mari, posibilitățile de reconversie sunt mai mari, și prin elaborarea acestui studiu am făcut și recomandări de intervenții”, a adăugat reprezentantul INP.
Halele necesită reparații destul de costisitoare pentru a fi repuse în valoare, ținând că în toți acești ani au fost lăsate pradă degradării, dar și furturilor. De altfel, vegetația s-a dezvoltat necontrolat, astfel că în cadrul acestui studiu a fost analizată și latura peisagistică. Cea mai mare hală are 50.000 mp și ar putea avea potențial pentru dezvoltarea unor funcțiuni sportive. În interiorul unora dintre hale mai sunt încă utilaje, o parte dintre ele dispărând însă în mod „misterios” și care vor putea rămâne pe post de exponate într-un muzeu al industriei sau să fie valorificate la fier vechi.
