Rolf Truetsch, Killy, administratorul Cabanei Postăvarul, după ce săptămâna trecută foarte mulți munțomani au donat sânge pentru salvarea acestuia.
„Mintea, dar mai ales sufletul meu nu poate intelege si accepta faptul ca nu am sa il mai intalnesc pe Killy, nu vom mai povesti, nu vom mai rade impreuna…Inainte cu multi ani, poate inainte ca unii de aici sa se fi nascut, eu si cu Killy, am avut o carte a vieii impreuna, o carte cu multe pagini care au lasat amintiri de neuitat… cartea a inceput pe cand faceam schi de performanta, la cluburi diferite, dar atunci oamenii erau uniti si erau toti prieteni. Am impartit activitati impreuna, cantonamente si cabane, una dintre acestea devenindu-i ani mai tarziu Casa, locul unde mare parte dintre voi l-ati cunoscut… urmatoarea pagina a cartii a fost viata de monitori cu alte multe momente si amintiri de neuitat, pagina care lui i-a oferit probabil cel mai minunat lucru posibil, intalnirea cu cea care avea sa-i fie partener in viata, Nelly. De cand s-au cunoscut au ramas impreuna si ea a fost alaturi de Killy in toate celelalte capitole ale vietii. Fiind legati de munte, de Poiana si Postavarul, am ales sa ramanem sa lucram aici si asa am fost pe rand instructori de echitatie, „pionieri” ai windsurfului in Ardeal, petrecand multe veri la Baza Nautica de la Moacsa (un container forestier), dupa care Killy s-a „asezat” o perioada la „Caraiman” pastorind ani de zile „turme” de turisti englezi devenind unul dintre cei mai apreciati tehnicieni de schi, am fost „comandantii” lacului din Poiana, ghizi, si ce Dumnezeu n-am mai fost in acele vremuri. Pe unde a fost Killy a lasat o „urma frumoasa”, asemenea celei pe schiuri… cele mai frumoase urme fiind totusi minunile de fete pe care le are !!! Acum cateva saptamani l-am chemat si ca de obicei a venit, sa „deszapezim” traseul teleschiului Ruia, unde am petrecut cateva ore bune incheiate cu satisfactia comuna de a fi facut ceva bine in munte… acesta era Killy… Asa incat eu raman sa cred ca el a plecat intr-o binemeritata vacanta, dupa o viata de munca, de unde va aparea cu zambetul lui contagios, cu vocea lui grava si inconfundabila… Pe curand, prieten drag…”, scrie Emil Fărcășanu pe pagina sa de Facebook.
Sursa foto: ADZ-online
2 comentarii
Îmi pare rău că nu l-am cunoscut mai mult, e un exemplu de munţoman, schior, cabanier….OM!!!
Condoleanțe familiei si multa putere in aceste
grele clipe.
Un om minunat rapus de o boala nemiasa.
Nu il vom uita.
Dumnezeu sa il odihnească!