Una dintre cele mai bătrâne ursoaice din România a ajuns la Sanctuarul de urși de la Zărnești, după 38 de ani petrecuți în captivitate, urmând să își petreacă aici ultimii ani sau chiar zile din viață. „Ursul fără nume”, pentru că până acum a fost „doar un număr într-un registru”, își caută nume.
Fondatoarea rezervației de urși de la Zărnești, Cristina Lapiș, a vorbit la Jurnalul de Seară de la Digi24 despre starea ursoaicei eliberate, care încă nu înțelege ce i se întâmplă. Aceasta a pășit pe iarbă pentru prima dată și va avea nevoie de luni de zile până când se va obișnui cu libertatea, după 11 ani petrecuți într-o cușcă betonată, de 25 mp, în parcul zoologic de la Rădăuți.
„Este un urs fără nume. Până acum era doar un număr într-un registru. Este încă mirată de ce i se întâmplă. Adulmecă, nu îi vine să creadă că nu mai are gratii, că poate umblă prin iarbă. Nu înțelege ce se întâmplă. După 38 de ani e greu să vezi că e altceva în jurul tău,” a povestit Cristina Lapiș, fondatoarea rezervației de urși de la Zărnești, potrivit digi24.ro.
Având în vedere că 37-38 de ani este limita de vârstă pentru un astfel de animal, ursoaica își va trăi ultimele zile din viață la rezervația de urși din Zărnești.
„Poate acum că e în libertate, Dumnezeu îi mai dă câțiva ani de libertate. Dacă vorbim de libertate, ăsta e un bun pe care toate ființele vii îl primesc la naștere. E inacceptabil să luăm libertatea unui urs. Nu a fost vinovat ca să stea după gratii. Nici educativ nu este. Nu duci copiii la o astfel de grădină. Nu vede ursul în mediul natural. Un urs în cușcă nu hibernează… Nu e viața lui naturală. Cu tehnologia actuală putem vedea grădini Zoo virtual. Nu are rost să chinui un animal”, a specificat Cristina Lapiș.
În ceea ce privește starea de sănătate a ursoaicei, fondatoarea rezervației a declarat că traumele pot rămâne pentru tot restul vieți.
„Animalele nu arată când suferă. Suferință psihică nu se vede. Așa cum Ina, ursoaica de la Piatra Neamț, arată bine din exterior, dar numai ea știe ce e în mintea ei și cum se învârte în cușca ei virtuală, ceea ce face și această ursoaică. Nu există timp. Ca și la oameni, sunt oameni care rămân traumatizați ani de zile, oameni care își revin… Urșii au noroc că ceilalți urși îi ajută, îi cheamă, ca și când le-ar spune: nu vezi că ai în spate toată pădurea? Așa s-a întâmplat și cu Ina. Poate dura o lună, două. Dar sunt traume care pot rămâne și pe viață”, a mai spus Cristina Lapiș.
