Brașovul a suferit transformări radicale de-a lungul anilor, iar unele dintre cele mai mari schimbări au avut loc în anii ’80, când a început amenajarea Centrului Civic și a zonei Onix, în locul caselor apărând blocuri-turn.
În 1983, actuala porțiune a bulevardului Griviței dintre Onix și Centrul Civic era maidan, în urma desființării în anii ’60 a vechii linii de cale feară, ce mergea spre Gara Suburbiu (zona Griviţei-Aurel Vlaicu).
O descriere completă a etapelor prin care a trecut strada care astăzi se numeşte B-dul Griviţei, a prezentat-o arhitectul brașovean Gruia Hilohi. Acesta a explicat și nemerotarea de „coadă la capăt” a imobilelor de pe acest bulevard, dar și pe Victoriei:
„Denumirea stradală „Griviţa” apare în noua parcelare „Suburbiu” încă din anii ’20 la Braşov (actualul bulevard, parte din latura vestică, actuale numere 2-38). În anii 1970-71, odată cu realizarea pasajului şi a modernizării până la Str. Aurel Vlaicu, această Str. Griviţa s-a unit cu fosta Str. Armoniei (actualul bulevard, parte din latura estică, actuale numere 1-37), şi i s-a schimbat sensul de numerotare. Înainte, cele două străzi erau şiruri paralele, fiecare pe câte o parte a vechii căi ferate principale desfiinţate în 1962. Mai departe, din 1973, Str. Griviţa astfel modificată a primit rangul de bulevard, extinzându-se în etape (1976 până la Mircea Cel Bătrân, 1981 până la 13 Decembrie, 1988 până la Kogălniceanu). Ultimul tronson a preluat şi clădiri de bloc ce aparţineau înainte de străzile 9 Mai, 13 Decembrie şi Petru Maior. În urma acestei naşteri dificile şi de-andoaselea, Bulevardul Griviţei este, alături de Bulevardul Victoriei, una dintre singurele două artere din Braşov ce nu respectă regula istorică de numerotare – respectiv începând dinspre centrul oraşului spre margine”.
Un comentariu